ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1896/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 6.05.2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii: - anularea art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 și repararea pagubei cauzate; - obligarea pârâtului să dispună transferul său la Judecătoria Iași/Tribunalul Iași/Curtea de

Apel Iași, plata de daune morale de 54.000 RON pentru prejudiciul moral cauzat prin respingerea cererilor de transfer, precum și suma de 1500 RON pentru fiecare lună începând cu data introducerii acțiunii și până la realizarea efectivă a transferului.

Prin Sentința nr. 173 din 11 octombrie 2016 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, precum și acțiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva soluției de respingere a acțiunii a declarat recurs reclamanta A. la data de 13.10.2016, fără însă ca aceasta să indice și să dezvolte motive de nelegalitate a hotărârii.

La data de 14.11.2016, recurenta a expediat prin poștă memoriu de motivare a căii de atac și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată intimatul-pârât, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atrage, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În prezenta cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași asupra acțiunii reclamantei putea fi recurată 15 zile de la comunicare, înăuntrul acestui termen de declarare partea ce promovează calea de atac trebuind să o și motiveze.

Deși promovată în termenul de recurs sus-menționat, respectiv la data de 13.10.2016, cererea de recurs a fost motivată după expirarea termenului legal, absolut și imperativ în care recurenta A. trebuia să îndeplinească această obligație procesuală, respectiv la data de 14.11.2016.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 173 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare în termen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - NN