ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D., E., F. și G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
Finalizarea de către pârâți, cu celeritate, a tuturor procedurilor pentru ca reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite (anexele 1 și 2), să încasăm despăgubirile în cuantum de 577.830,30 RON pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafață de 300 mp, preluat abuziv de stat.
Plata în solidar de către pârâți a sumei de 226.988,07 RON reprezentând daune-interese la care au dreptul pentru repararea prejudiciului cauzat de aceștia pentru neexecutarea timp de 14 ani a obligației de a ne asigura încasarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți, pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafață de 300 mp, preluat abuziv de stat.
Plata în solidar de către pârâți a penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere aplicate sumelor datorate după ce va rămâne definitivă și irevocabilă hotărârea din acest proces.
Plata în solidar de către pârâți a cheltuielilor de judecată .
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 1632 din 17 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F. și G., ca fiind prematur introdusă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 1632 din 17 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenții au susținut, în esență, că instanța de fond nu a făcut referire, în sentința recurată la răspunsul formulat de reclamanți la întâmpinarea depusă de pârâta C., prin care au arătat că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile din Dosarul nr. x/2008 sunt obligatorii și opozabile pârâtei.
Au arătat că, în opinia lor, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
De asemenea, recurenții au depus note scrise prin care au arătat că recursul a rămas fără obiect, în condițiile în care pârâta Comisia H. a emis Decizia de compensare nr. x din 28 iulie 2016 cu privire la imobil.
II. Soluția instanței de recurs
Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a întâmpinării depuse, constată că recursul este lipsit de interes, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurenții - reclamanți au solicitat obligarea pârâților la finalizarea, cu celeritate, a tuturor procedurilor pentru ca reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite (anexele 1 și 2), să încaseze despăgubirile în cuantum de 577.830,30 RON pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafață de 300 mp, preluat abuziv de stat.
Înalta Curte reține că procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia H. a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri), în conformitate cu prevederile art. 21 - 26 din lege. În cazul validării deciziei entității învestite de lege, H. emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Din actele depuse de către recurenții - reclamanți și din apărările formulate de intimata-pârâtă C., rezultă că, în cauză, Comisia H. a emis Decizia nr. x din 28 iulie 2016, prin care s-a validat Dispoziția Primarului F. și s-a emis decizia de compensare prin 46.921 puncte în favoarea doamnei B. și a domnului A., pentru imobilul teren în suprafață de 300mp, situat în Orașul Eforie, județul Constanța.
În acest context, față de emiterea Deciziei nr. x din 28 iulie 2016, Înalta Curte are în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim.
Interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.
Prin urmare, pentru motivele arătate, se constată că, în cauză, recurenții nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B., ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1632 din 17 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.