ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., cu trimitere la art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., vizând:

- încheierea (definitivă) nr. 73 din data de 26.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (contestația formulată împotriva acesteia fiind soluționată prin încheierea nr. 942 din data de 10.12.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București pronunțată în dosarul cu același număr);

- încheierea (definitivă) din data de 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (cu privire la care petentul a exercitat căi de atac, soluționate prin încheierea nr. 227 din data de 07 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în Dosar nr. x/2019 (recurs în casație formulat împotriva încheierii nr. 957/14.12.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018) și prin încheierea nr. 16 din data de 10 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2019, prin care s-a soluționat contestația împotriva încheierii nr. 227 din 27 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosar nr. x/2019);

- încheierea (definitivă) din data de 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (contestația împotriva acesteia fiind soluționată prin încheierea nr. 954/13.12.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în Dosar nr. x/2018).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a reținut că prin cererea formulată (înaintată de Înalta Curte de Casație și Justiție București cu adresa nr. x/16.10.2019) și înregistrată pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 din data de 22 octombrie 2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva:

- încheierii nr. 73 din data de 26.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 și a încheierii nr. 942 din data de 10.12.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București pronunțată în dosarul cu același număr;

- încheierii (de dezînvestire) din data de 19.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, a încheierii nr. 227 din data de 07.06.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în Dosar nr. x/2019 (recurs în casație formulat împotriva încheierii nr. 957/14.12.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluționat contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 19.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018) și a încheierii nr. 16 din data de 10.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2019, prin care s-a soluționat contestația formulată de petent împotriva încheierii nr. 227/27.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosar nr. x/2019;

- încheierii (de dezînvestire) din data de 19.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 și a încheierii nr. 954/13.12.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în Dosar nr. x/2018 (contestație împotriva încheierii judecătorului fondului).

În motivarea scrisă a cererii, revizuentul a arătat că judecătoarea B. a tergiversat cu intenție cauza penală care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2017, favorizând astfel pe infractorul C. și procurorul D., care, împreună cu comisarul E., au complotat împotriva sa. Astfel, l-au învinuit nelegal de comiterea unei infracțiuni de furt calificat, efectuând apoi în mod abuziv o percheziție domiciliară ilegală.

Cauzele penale care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. z/39/2018 au fost, pe de o parte, în mod eronat reunite, în condițiile în care nu aveau același obiect, iar pe de altă parte judecata lor s-a tergiversat nejustificat, în scopul favorizării infractorului, și cu participarea unor judecători incompatibili.

Plângerile pe care le-a supus analizei în dosarele de mai sus au vizat o serie de dosare soluționate de Judecătoria Vatra Dornei, în care s-au pronunțat soluții cu încălcarea legii și favorizarea unor persoane.

În continuare, revizuentul a relatat o serie de aspecte supuse analizei în cauzele la care a făcut trimitere în parag. precedent.

S-a arătat că susținerile orale ale cererii au fost consemnate pe larg în încheierea de dezbateri din data de 18.12.2019.

În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 456 C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 64 C. proc. pen. privind incompatibilitatea judecătorilor.

La dosarul cauzei s-au atașat o serie de dosare la care s-a făcut referire în cerere sau pe care revizuentul le-a solicitat spre studiu, precum și copii ale unor acte procesuale vizate.

Analizând în principiu cererea de revizuire formulată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

După prezentarea detaliată a dosarelor și cauzelor cu privire la care se referă cererea de revizuire, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta vizează soluțiile pronunțate prin trei încheieri: din data de 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018 și din data de 19 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, ambele de reunire a cauzelor, și nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. x/P/2018 din 05 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Din interpretarea acestor prevederi normative, în acord cu doctrina și jurisprudența în materie, rezultă că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, hotărâri prin care instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există sau nu există, constituie sau nu infracțiune și a fost ori nu săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a concluzionat că o cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă.

Pe de altă parte, s-a menționat că prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen., este inadmisibilă". Curtea a arătat că deși această decizie a vizat o dispoziție normativă prevăzută de vechiul C. proc. pen., aceasta își păstrează aplicabilitatea și după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., care în art. 340 și 341 reglementează, în mod similar, instituția plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

Cât privește încheierile de reunire a cauzelor din data de 19 octombrie 2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Curții de Apel Suceava, s-a arătat că nicio dispoziție procedural-penală nu stipulează că împotriva acestora se poate declara valabil, pe cale separată, vreo cale de atac (de reformare ori de retractare), în condițiile în care prin acestea nu s-a soluționat fondul cauzei.

S-au reținut, totodată, considerentele expuse în decizia Curții Constituționale nr. 788 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) și art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) și art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. prin s-a respins, "ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de F. în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brașov, secția penală, și constată că dispozițiile art. 452 alin. (1) și art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) și art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., sunt constituționale în raport cu criticile formulate".

Astfel, în considerentele acestei decizii, la parag. 19, se reține că "(...) dispozițiile art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora pot cere revizuirea părțile din proces, în limitele calității lor procesuale, adică oricare dintre persoanele care au avut calitatea de parte în cauza a cărei revizuire se cere, Curtea reține că aceste norme procesual penale nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la justiție, dreptului părților la un proces echitabil sau la folosirea, în condițiile legii, a căilor de atac, prin acestea stabilindu-se cadrul procesual al căii extraordinare de atac, aplicabil tuturor justițiabililor aflați în ipoteza normei criticate. Or, persoana care a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva soluției de clasare sau de renunțare la urmărirea penală dispuse prin ordonanță sau prin rechizitoriu nu are calitatea de "parte" într-o cauză penală a cărei revizuire se cere, această procedură nevizând judecarea propriu-zisă a unei cauze penale, fiind doar un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia."

Judecătorul de cameră preliminar de la Curtea de Apel Suceava a mai arătat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituțional. Astfel, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulează că mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Or, după cum s-a reținut anterior, împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a respins o plângere împotriva ordonanțelor procurorului, precum și împotriva încheierii prin care s-a dispus reunirea unor cauze, legiuitorul nu permite posibilitatea formulării căii de atac a revizuirii, în condițiile în care aceste hotărâri nu vizează fondul cauzei.

Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că împrejurarea că una dintre condițiile de admisibilitate nu este îndeplinită în speță face inutilă analiza celorlalte cerințe impuse de norma procesual penală în acest sens, întrucât pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire ele trebuie întrunite cumulativ.

Împotriva încheierii din data de 18 decembrie 2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A. la data de 19 decembrie 2019, iar împotriva încheierii nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunțate în același dosar, a declarat apel revizuentul A. la data de 31 decembrie 2019.

Cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție și înregistrată pe rolul secției penale la data de 20 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 26 februarie 2020, cu citarea apelantului revizuent.

Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate, având în vedere că revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede o cale de atac.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că deși în cauză revizuentul A. a formulat două cereri de apel, una îndreptată împotriva încheierii din 18 decembrie 2019, iar cealaltă împotriva Încheierii penale nr. 47 din 30 decembrie 2019 ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2019, obiectul căii de atac cu care a fost învestită Înalta Curte îl reprezintă încheierea penală nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În acest sens, este avută în vedere natura încheierii din 18 decembrie 2019, în cuprinsul căreia au fost consemnate susținerile celor prezenți asupra cererii de revizuire și care face parte integrantă din încheierea nr. 47 din 30 decembrie 2019, aspect ce a fost, de altfel, menționat în preambulul încheierii apelate.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Făcând un scurt istoric al cauzei, Înalta Curte constată că:

- prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 (la care au fost reunite și Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018) a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. x/P/2018 din 05 iunie 2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava;

- prin încheierea nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, precum și împotriva încheierilor pronunțate la data de 19 octombrie 2018 privind reunirea cauzelor nr. 481/39/2018 și nr. z/39/2018 la cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018

Împotriva acestei din urmă încheieri revizuentul A. a declarat apel.

Conform dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată în materia plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire penală sau netrimitere în judecată, care potrivit art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., este definitivă.

În raport de dispozițiile art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea la care se referă revizuirea este definitivă, Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. este inadmisibil.

Înalta Curte mai amintește că inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Referitor la memoriul depus ulterior la dosar de către apelantul revizuent intitulat "precizări și obiecțiuni în cauză", precum și la cererea de intervenție formulată în data de 24 februarie 2020, Înalta Curte constată că aspectele menționate în cuprinsul acestora nu sunt de natură să conducă la o concluzie diferită de cea menționată anterior, respectiv că apelul declarat în cauză este inadmisibil.

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 47 din data de 30 decembrie 2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2020.

GGC - GV