ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin Decizia civilă nr. 565 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, decizia fiind definitivă.

Împotriva Deciziei civile nr. 565 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul A.

În susținerea cererii de recurs, reclamantul a solicitat admiterea căii de atac, învederând că deși hotărârea nu este supusă recursului, în cazul său au fost încălcate mai multe drepturi.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 august 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 9 ianuarie 2020, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea căii de atac.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, recurentul a formulat cerere de recurs împotriva Deciziei civile nr. 565 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanța ierarhic superioară.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, cum reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 565 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 565 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2020.

GGC - NN