Decizia nr. 1536/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.11.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul chemat în judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza art. 254 alin. (1) C. proc. civ. a încuviințat proba cu înscrisuri ambelor părți, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei. A pus în vedere reclamantului, prin reprezentant, să prezinte originalul înscrisului aflat la dosarul cauzei, urmând ca la următorul termen în funcție de poziția procesuală a părților, Curtea să procedeze potrivit art. 305, 306 sau 307 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 24.03.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a menționat că reclamantul lipsește și având în vedere că pârâtul, prin apărător, înțelege să recurgă la procedura falsului conform art. 308 C. proc. civ., a apreciat nu poate proceda la aplicarea dispozițiilor art. 305 C. proc. civ. în ceea ce privește observarea stării materiale a înscrisului denunțat ca fals, astfel că a dat eficiență dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și a înlăturat din cauză înscrisul. Prin Sentința civilă nr. 1082 din data de 31.03.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect constatare calitate lucrător al Securității formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 1082 din 31 martie 2016 și a încheierilor de ședință din data de 12 februarie 2016 și 24 martie 2016 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2015 a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea încălcând și aplicând greșit prevederile art. 304, 305 și 306 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se arată că prin încheierea de ședință din 12.02.2016, instanța nu a dispus ca pârâtul să se prezinte personal așa cum prevăd disp.art. 304, 305 și 306 C. proc. civ. De fapt, intimatul nu a formulat o veritabilă declarație de înscriere în fals, ci a arătat că ar putea formula o astfel de cerere după ce va vedea originalul prezentat în instanță. La dosarului de fond se află cererea de verificare nr. x/18.12.2013 în original, semnată de doamna B.. Ședința de judecată din data de 12.02.2016 a început la ora 12:00 iar ședința de judecată din data de 24.03.2016 a început la ora 9:00, fără ca reclamantul să fie înștiințat de această modificare. Intimatul-pârât nu a formulat o veritabilă declarație de înscriere în fals, ci a arătat că ar putea formula o astfel de cerere "după ce va vedea originalul prezentat în instanță". Cu toate acestea, prima instanță a considerat că în speță a fost demarată, la termenul de judecată din data de 12.02.2016 procedura falsului reglementată de prevederile art. 304 - 308 C. proc. civ., dată la care a dispus ca reclamantul să prezinte la următorul termen originalul cererii de verificare nr. x/18.12.2013. Cu toate acestea, prima instanță nu a dispus ca, la termenul următor, pârâtul să se prezinte personal, deși prevederile art. 304 - 305 din C. proc. civ. impun prezentarea personală a părților odată cu declanșarea acestei proceduri. Un alt aspect prezentat de către recurentul-reclamant se referă la ora stabilită pentru începerea ședinței de judecată. La termenul din data de 12.02.2016 ședința a început la ora 12:00, instituția reclamantă fiind citată pentru această oră, iar la termenul următor, din 24.03.2016, ședința de judecată a început la ora 9:00. Considerând că la al doilea termen de judecată se va păstra aceeași oră de începere a ședinței de judecată ca la primul termen, reprezentanta instituției reclamante s-a prezentat la instanță în data de 24.03.2016 la ora 12, după închiderea ședinței care începuse la ora 9:00. CNSAS a depus la grefa Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cererea de verificare nr. x/18.12.2013, în original și a cerut repunerea cauzei pe rol. Prima instanță a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată și a considerat că reclamantul ar fi renunțat tacit la folosirea acestui înscris. Caracterul nelegal al încheierii de ședință din data de 12.02.2016 rezultă din împrejurarea că prima instanță nu a dispus ca pârâtul A. să se prezinte personal la următorul termen din data 24.03.2016 și nu a dispus citarea părților așa cum rezultă din prevederile art. 304-306 C. proc. civ. Caracterul nelegal al încheierii de ședință din data de 24.03.2016 rezultă din împrejurarea că prima instanță a dispus înlăturarea cererii de verificare nr. x/18.12.2013, deși intimatul-pârât nu se prezentase, personal, în fața instanțe, astfel că nu se putea trece la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Nelegalitatea sentinței este dată de faptul că acțiunea a fost respinsă ca urmare directă a înlăturării nelegale a cererii de verificare nr. x/18.12.2013.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma dispozițiilor incidente, a criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a intimatului-pârât A. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că este lipsită de fundament, deoarece acțiunea de verificare a calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului nu este susținută de cererea legală a persoanei îndreptățite. Soluția primei instanțe nu este legală, nefiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"). În motivarea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a încălcat regulile de procedură deoarece ședința de judecată din data de 24.03.2016 nu a avut aceeași oră de începere ca și ședința din data de 12.02.2016 și că în mod greșit s-a apreciat că reclamantul a renunțat tacit la folosirea înscrisului. În considerentele sentinței recurate se menționează că, reclamantul a primit termen în cunoștință la data de 12.02.2016, potrivit art. 229 alin. (1) C. proc. civ., fiind prezent în fața instanței prin reprezentant consilier juridic. La acordarea termenului următor pentru data de 24.03.2016 Curtea a indicat expres și schimbarea orei ședinței de judecată ca fiind ora 9:00, iar nu ora 12 precum la termenul din data de 12.02.2016. Așadar nu se impunea citarea din nou a reclamantului căci nu a existat o preschimbare a orei de desfășurare a ședinței de judecată. Or, în cauza de față, instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 304 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care stabilesc drepturi și obligații pentru ambele părți ale raportului juridic dedus judecății. Potrivit art. 304 alin. (1) "Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părți declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină". Înalta Curte constată că nu au fost prezentate motivele pe care se sprijină cererea de denunțare a înscrisului ca fals deoarece, la termenul de judecată din data de 12.02.2016 intimatul-pârât și-a rezervat dreptul de a formula o astfel de cerere "după ce va vedea originalul prezentat în instanță". Potrivit art. 304 alin. (2) "Dacă partea care folosește înscrisul nu este prezentă, instanța va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoștință de denunțarea înscrisului ca fals, să depună originalul și să dea explicațiile necesare". În raport de aceste dispoziții pentru ca partea care folosește înscrisul să se prezinte personal la termenul de judecată stabilit, instanța de fond trebuia să ordone prezența acestuia, să-i pună în vedere să depună originalul și să dea explicațiile necesare. De asemenea, în mod greșit s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile aer. 306 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă partea care a folosit înscrisul lipsește, refuză să răspundă sau declară că nu se mai servește de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz". Prin cererea de repunere pe rol a cauzei și reluarea dezbaterilor, reclamantul a arătat că depune originalul cererii de verificare a calității de lucrător completată de doamna B. și înregistrată sub nr. x din data de 18.12.2013, inclusiv o fotocopie conformă cu originalul, în două exemplare, documente solicitate de instanță pentru termenul de judecată din data de 24.03.2016 și că, pentru lămurirea autenticității cererii de verificare a calității de lucrător, având în vedere principiul aflării adevărului precum și cel al contradictorialității, se impune repunerea pe rol a cauzei. Din conținutul acestei cereri rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a rămas în pasivitate față de obligațiile stabilite de către instanță în sarcina sa, nu a renunțat tacit la folosirea înscrisului, a prezentat originalul cererii înregistrată sub nr. x din data de 18.12.2013 și a insistat pentru clarificarea situație. În această situație prima instanță trebuia să solicite lămuriri în legătură cu intenția părților de a se folosi de înscrisul propus în probațiune, având în vedere dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. să dispună repunerea pe rol a cauzei pentru a parcurge procedura de denunțare a înscrisului. Având în vedere că, pentru soluționarea cauzei deduse judecății prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte reține că sentința este nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.