ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 17 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a facilităților pentru plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor București, în cauza având ca obiect recursul formulat de recurenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor București împotriva încheierii din data de 07.01.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. București- prin administrator judiciar B. S.P.R.L. București.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor București, la data de 29 noiembrie 2016, de altfel, o cerere de recurs nulă, cu formulări ajuridice.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2017, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 21

1

alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a recursului, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale, căci, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.

Deopotrivă, prevederile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri irevocabile: 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.", iar, potrivit art. 21

1

alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, "Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în Camera de Consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul", "Împotriva încheierii cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii" (alin. (3).

Prin urmare, împotriva dispoziției unei instanțe de judecată, prin care s-a stabilit asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, dispoziție care a fost dispusă printr-o simplă încheiere, singura cale legală de atac este aceea a reexaminării, în condițiile și în termenul prevăzute de art. 21

1

alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare; această prevedere legală este rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat, prevăzut în art. 166 C. proc. civ.

Or, în speță, recurenta Asociația pentru Cinstirea Memoriei Eroilor București a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de acordare a facilităților pentru plata taxei judiciare de timbru, încheiere care nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, dat fiind caracterul irevocabil al acesteia, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 21

1

alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Așa fiind, dezlegările instanței cu privire la cererea de acordare facilități au intrat în puterea lucrului judecat, împrejurare față de care ele nu mai pot forma obiectul examenului de legalitate în calea de atac extraordinară a recursului, deoarece, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să nu se recunoască și să se încalce dispozițiile art. 21

1

din Legea nr. 146/1997, ceea ce este inadmisibil.

În atari condiții, încheierea Curții de Apel București nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurentă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea recursului de față și, în aceste condiții, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalității căii de atac, în raport de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exercițiul căilor de atac fiind pus la dispoziția părților, în limitele și condițiile legii. În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta ASOCIAȚIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din 17 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2017.