ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1011/2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare act de intabulare, având ca obiect imobilului situat în Timișoara, imobil înscris în C.F. nr. x Timișoara (CF vechi x) cu nr. cadastral/nr. topografic x, așa cum acesta este descris în cartea funciară având ca părți pe reclamant, în calitate de cumpărător, iar pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzătoare. Totodată, s-a mai solicitat de către reclamant să se dispună ca OCPI - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara să înscrie în cartea funciară a imobilului cuvenitele modificări.

Prin sentința civilă nr. 2258 din 29 iulie 2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OCPI Timiș și, pe cale de consecință, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul OCPI Timiș ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2285 din 29 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 161 din 24 mai 2016.

Împotriva deciziei nr. 161 din 24 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel spre o nouă judecată. În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 896 și 1669 C. civ. S-a mai arătat că motivarea soluției de respingere a apelului a avut la bază prevederile art. 1279 alin. (3) C. civ., dispoziții care în opinia recurentului nu sunt aplicabile în speță, fiind vorba de un drept real, respectiv de transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil. De asemenea, hotărârea atacată ignoră dispozițiile art. 1669 C. civ., dispoziții speciale cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, diferența dintre cele două texte legale fiind fundamentală în speță raportat la distincția dintre condiția îndeplinirii obligațiilor asumate de părțile contractante și exigența îndeplinirii condițiilor de validitate a promisiunii de vânzare-cumpărare. Prin urmare, în mod eronat s-a constatat că în contextul neîndeplinirii obligației plății restului de preț acțiunea în prestație tabulară nu ar putea fi admisă raportat la dispozițiile art. 1279 alin. (3) C. civ. Or, în speță, au fost aplicate în mod greșit aceste dispoziții legale și cu ignorarea dispozițiilor art. 1669 C. civ., normă ce prevede analizarea condițiilor de validitate ale promisiunii de vânzare-cumpărare - art. 1179 C. civ. - în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract, respectiv a unei hotărâri în prestație tabulară, cu atât mai mult cu cât în acest sens s-a consolidat și jurisprudența. De altfel, împrejurarea conform căreia nu a fost achitat restul de preț peste avansul achitat și convenit de părți nu ține de condițiile de validitate ale contractului și astfel nu poate justifica respingerea unei acțiuni în prestație tabulară, constituind un element ce ține de executarea contractului și nu de încheierea lui.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 28 februarie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, s-a constatat că nu au fost formulate puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, dar și în art. 457 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai în apelului. În cauză, în raport cu prevederile art. 98 și 101 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și actele de la dosar, se observă că valoarea imobilului ce face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 27 noiembrie 2013 este în cuantum de 87.500 Euro cu TVA inclus, valoare ce se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului. Această valoare a obiectului litigiu a fost stabilită, în aplicarea dispozițiilor procedurale arătate, a fost stabilită pe baza antecontractului dintre părți și a actelor sale adiționale care certifică prețul ferm al vânzării la suma arătată. Prin urmare, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac fiind definitivă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, și față de cele mai sus expuse, în baza prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.