ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1626/2019

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 10.06.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pe pârâta SC M. SA și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 648.000 euro și 5355 RON reprezentând restul de 90% aferent daunelor morale și materiale pentru fiecare dintre reclamant, astfel:

- pentru A., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru B., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru C., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru D., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru E., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru F., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor N. și O.;

- pentru G., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale;

- pentru H., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale;

- pentru I., suma de 49500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 4500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor P. și Q.;

- pentru J., suma de 31500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 4500 euro daune materiale privind înmormântarea și pomenirea victimelor P. și Q.;

- pentru K., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale;

- pentru L., suma de 153000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale, iar suma de 5355 RON reprezentând 9/30 din venitul minim pe economie garantat în plată pentru perioada 01.02.2012-07.01.2014 reprezintă daune materiale.

Totodată, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data cererii de despăgubire (03.11.2014) și până la data plății efective a despăgubirilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. din 1865, Legea nr. 136/1995, art. 9 și urm. din Legea nr. 136/1995, precum și art. 37 și art. 39 din Ordinul nr. 20/2008 modificat prin Ordinul nr. 21/2009.

Prin cererea depusă la dosar la data de 21.09.2016, reclamanții au arătat că modifică/completează capătul de cerere privind penalitățile de întârziere în sensul că solicită 0,2% pe zi de întârziere de la data formulării cererii de despăgubire (03.11.2014) și până la data plății efective, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat prin Ordinul nr. 3/2013 (act normativ în vigoare la data formulării cererii de despăgubire din 03.11.2014) și apoi prin Norma ASF nr. 23/2014.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.07.2016, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, pârâta a arătat că polița de asigurare depusă a avut valabilitate în perioada 19.04.2008 - 18.10.2008 și nu la data accidentului. În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta a arătat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, această dată fiind 28.12.2008, data evenimentului rutier.

La termenul de judecată din 09.12.2016, pârâta a renunțat la susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea de la termenul de judecată din 19.12.2016, instanța a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând că termenul de prescripție începe să curgă de la data soluționării definitive a cauzei penale, respectiv 13.05.2016.

Prin Sentința civilă nr. 337 din 28.02.2017, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., și a obligat pârâta SC M. SA la plata către reclamanți a următoarelor sume:

- A., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- B., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- C., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- D., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 45000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- E., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- F., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 1500 euro daune materiale;

- G., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale;

- H., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale;

- I., suma de 2250 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății) reprezentând daune materiale;

- J., suma de 29250 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), din care 27000 euro reprezintă daune morale și 2250 euro daune materiale;

- K., suma de 31500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale,;

- L., suma de 121500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plății), ce reprezintă daune morale, la care se adaugă suma reprezentând 9/60 din venitul minim net pe economie garantat în plată pentru perioada 01.02.2012-07.01.2014 ce reprezintă daune materiale.

A fost obligată pârâta SC M. SA la plata către reclamanți a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pentru fiecare sumă, de la data expirării celor 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la data plății efective.

Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.

A fost obligată pârâta SC M. SA la plata către reclamanți a sumei de 6000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales redus, câte 500 RON către fiecare reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 185/16.04.2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocării excepției autorității de lucru judecat și a respins excepția autorității de lucru judecat ca nefondată.

A admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și a schimbat în parte Sentința civilă nr. 337/28.02.2017 a Tribunalului Constanța în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanți a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la fiecare sumă, de la data expirării termenului de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat și până la data plății efective.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă SC M. SA

Împotriva Deciziei civile nr. 185 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC M. SA.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâta formulează următoarele critici:

Printr-o primă critică, pârâta susține că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material privind prescripția dreptului la acțiune, respectiv dispozițiile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că reclamanții au cunoscut și trebuiau să cunoască paguba și pe cel care răspunde de pagubă încă de la data producerii accidentului rutier. Măsura în care fiecare a contribuit la producerea accidentului nu se confundă cu întinderea pagubei.

O altă critică vizează cuantumul daunelor morale acordate, recurenta susținând că instanța de apel nu ar fi avut în vedere criteriile jurisprudențiale obligatorii, pronunțând în acest fel o decizie cu ignorarea și încălcarea dispozițiilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 20/07.11.2018. Apreciază că daunele morale acordate de Curtea de Apel Constanța sunt vădit mai mari decât cele acordate în practica judiciară națională și solicită reducerea acestora, având în vedere jurisprudența în materie.

Printr-o altă critică, recurenta arată că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material privitoare la curgerea penalităților de întârziere [art. 36 alin. (1) din Ordinul nr. 8/2008], penalități care, în opinia recurentei, ar fi putut să curgă cel mai devreme din data următoare celei în care asigurătorul RCA avea scadența obligației de plată.

Recurenta-pârâtă arată că, atâta timp cât nu se afla într-o situație de culpă cu privire la obligația de a achita daunele morale, nu ar fi putut fi sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prin aplicarea penalităților de întârziere prevăzute de art. 37 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 8/2008 decât de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești.

Subliniază că în mod greșit instanța de apel a reținut că penalitățile de întârziere curg de la data expirării termenului de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat, în loc de 15 zile de la data la care a devenit definitivă hotărârea pronunțată în cauză, cum ar fi fost corect.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din data de 30.05.2019, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta SC M. SA și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursurilor la data de 03.10.2019.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a supus dezbaterii părților aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 174 C. proc. civ., art. 176 pct. 4 C. proc. civ. și art. 398 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 22.01.2018, în acord cu prevederile art. 482 C. proc. civ. raportat la art. 244 C. proc. civ., instanța de apel, constatând încheiată cercetarea judecătorească, a acordat cuvântul părților pentru dezbateri asupra fondului.

După două amânări succesive de pronunțare asupra cauzei - la data de 05.02. 2018 și la data de 12.02.2018 - instanța de apel a considerat că se impune repunerea pe rol a cauzei.

Așa cum rezultă din încheierea de la data de 12.02.2018 cauza repunerii pe rol a fost divergența apărută în ceea ce privește problema prescrierii dreptului la acțiune.

Potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 398 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care acordul membrilor completului de judecată nu poate fi întrunit, procesul se judecă în complet de divergență. În această situație, așa cum în mod expres prevede art. 399 alin. (2) C. proc. civ., "dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergență", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "părțile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergență".

Conform art. 399 alin. (5) C. proc. civ.: "Când divergența nu privește soluția ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergență, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei".

Or, curtea de apel a constatat ivirea divergenței cu privire la chestiunea prescrierii dreptului la acțiune, iar în respectarea textelor legale menționate, dezbaterile în fața completului de divergență constituit conform art. 398 alin. (3) C. proc. civ., puteau avea ca obiect exclusiv această chestiune.

Însă, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din data de 02.04.2018, care constituie practicaua deciziei recurate, dezbaterile au vizat nu numai chestiunea prescripției dreptului la acțiune, chestiune care a atras constituirea completului de divergență, ci întregul apel declarat de pârâta SC M. SA., părțile punând concluzii în fața completului de divergență cu privire la toate motivele de apel formulate în cauză.

Această împrejurare reprezintă o încălcare a prevederilor art. 399 alin. (5) C. proc. civ. Soluționarea apelului de către un complet de judecată compus din trei judecători atrage, conform art. 174 C. proc. civ. raportat la art. 176 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nulitatea absolută necondiționată a actului de procedură (decizia instanței de apel) astfel efectuat.

Prin urmare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC M. SA., iar în baza art. 497 C. proc. civ. va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Față de motivul de casare reținut, Înalta Curte nu va mai analiza criticile cuprinse în cererea de recurs formulată de pârâta SC M. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva Deciziei civile nr. 185 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - GV