ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat obligarea pârâtei de a răspunde Adresei nr. x ianuarie 2017 și Adresei nr. x/19.04.2016 și constatarea încălcării art. 8 din O.G. nr. 27/2002 coroborat cu art. 51, art. 52 din Constituția României.

Prin Sentința civilă nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca lipsită de interes.

Împotriva Sentinței civile nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, constatarea încălcării prevederilor art. 1, 2, 3, 4 și 13 din O.G. nr. 27/2002, cu modificările și completările ulterioare și art. 51 - 53 din Legea fundamentală, privind obligația de a face, respectiv soluționarea sesizării cu act administrativ Adresei nr. x ianuarie 2017 și Adresei nr. x/19.04.2016.

În contextul prezentării situației de fapt, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat cererea de recurs, în esență, s-a invocat de către recurentă încălcarea de către prima instanță a principiilor dreptului la apărare, al disponibilității, al contradictorialității, al oralității dezbaterilor și al nemijlocirii, făcându-se referire la aspecte de practică judiciară a Curții de Apel București.

Totodată, s-a susținut că judecătorul fondului a reținut, în mod greșit, că pârâta Agenția Națională de Integritate și-a îndeplinit obligația de comunicare a răspunsului solicitat, nesocotindu-se îndrumările instanței ca această instituție să prezinte dovada răspunsului la sesizare, răspuns care nu a putut fi comunicat întrucât pârâta nu a soluționat sesizarea, ci a procedat doar la înregistrarea acesteia, împrejurare, în raport cu care, în opinia recurentei, sentința recurată nu este motivată sub aspectul fondului cauzei.

În fine, s-a mai invocat de către recurentă și nemotivarea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., nelegalitate care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la recurs, prin care a invocat excepția nulității recursului, motivată de neîncadrarea criticilor aduse hotărârii recurate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă, nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 6 februarie 2018, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a adresei emisă de instanță în acest sens, aflat la dosar, precum și la data de 9 ianuarie 2020, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citației pentru termenul de față, aflat la dosar.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 4552 din 24 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN