ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea parțială a executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia în ceea ce privește partea din art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018 referitor la obligația operatorilor economici care dețin atestate de comercializare en detail de produse energetice să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, la autoritatea competentă, o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, precum și partea din dispozițiile art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 3236/2018 prin care se stipulează că la expirarea termenului de 31 ianuarie 2019, atestatele de comercializare en detail de produse energetice, emise în baza Ordinului nr. 1.849/2016, își vor pierde valabilitatea.

Prin Sentința civilă nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea parțială a executării Ordinului nr. 3236/2018, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care dețin atestate de comercializare en detail de produse energetice, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ, iar, în cazul în care reclamanta nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a apreciat că sunt neîntemeiate criticile autorității fiscale referitoare la lipsa unui interes al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni.

Totodată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, considerând că, în mod corect, prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor legale privind suspendarea executării actului administrativ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea parțială a executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia în ceea ce privește partea din art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018 referitor la obligația operatorilor economici care dețin atestate de comercializare en detail de produse energetice să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, la autoritatea competentă, o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, precum și partea din dispozițiile art. 10 alin. (2) din Ordinul nr. 3236/2018 prin care se stipulează că la expirarea termenului de 31 ianuarie 2019, atestatele de comercializare en detail de produse energetice, emise în baza Ordinului nr. 1.849/2016, își vor pierde valabilitatea.

Prin sentința recurată, instanța de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea parțială a executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care dețin atestate de comercializare en detail de produse energetice, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actului administrativ.

Din verificările efectuate în sistemului informatic ECRIS, a rezultat că pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 și ca reclamantă A. S.R.L., aspect confirmat de apărătorul intimatei-reclamante, prin susținerile orale de la termenul din data de 12 februarie 2020, în fața instanței de recurs.

Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit încetarea de drept a suspendării executării actului administrativ dispuse prin sentința recurată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 14.01.2019) "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Înalta Curte reține că teza finală a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ reglementează obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate, măsura suspendării executării unui act administrativ fiind, așadar, limitată sub aspect temporal.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând, pe de o parte, în determinarea ieșirii din pasivitate a persoanei vătămate în favoarea căreia operează suspendarea executării actului administrativ, și, pe de altă parte, în clarificarea cu celeritate a problemei legalității actului administrativ, întrucât, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea de drept a suspendării executării, dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel București, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât suspendarea parțială a executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din acest act administrativ cu caracter normativ, în partea ce vizează operatorii economici care dețin atestate de comercializare en detail de produse energetice, dispusă prin sentința atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, efectele încetării suspendării executării în aceste condiții producându-se ope legis, indiferent de interesul reclamantei în promovarea acțiunii ori de perioada pentru care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 17 din 1 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN