ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5611/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea parțială a executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului nr. 1849/2016, precum și pentru modificarea Ordinului nr. 1850/2016, anume, în ceea ce privește art. I pct. 1-14 și 16 și art. III, în forma în vigoare începând cu data de 8.11.2018, până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia; suspendarea în parte a art. II din Ordinul nr. 2761/2018 pentru modificarea Ordinului nr. 1960/2018, în ceea ce privește atestatul deținut de operatorii economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la soluționarea acțiunii în anularea acestuia.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 5352 din 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă și a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a fost suspendată executarea în parte a Ordinului nr. 1960/2018, în limita art. I pct. 1-14 și 16 și a art. III, până la pronunțarea instanței de fond; a fost suspendată executarea în parte a Ordinului nr. 2761/2018, în limita art. II privind atestatul deținut de operatorii economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, instanța a admis în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de societatea B. S.R.L., cu obligarea pârâtei la plata chltuielilor judiciare în valoare de 3000 RON către intervenientă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentința atacată.

Recurenta a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, întrucât Ordinul nr. 1960/2018 a fost abrogat prin Ordinul nr. 3236/2018, iar noul ordin a fost modificat prin Ordinul nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

1.4. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata A. S.R.L. a solicitat, prin întâmpinarea depusă, în principal, admiterea excepției lipsei de interes a recursului ANAF și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.

Excepția lipsei de interes a recursului invocată în cauză nu poate fi admisă de Înalta Curte, având în vedere că prin sentința atacată, cererea principală și cererea de intervenție au fost admise, iar recursul este formulat de partea care a căzut în pretenții.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală urmează a fi admis în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea dispozițiilor Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligația deținerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referință a ordinului, prealabil comercializării lor.

Înalta Curte reține că, la data de 28.12.2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115 a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018, care, la pct. 9, a prevăzut că se abrogă Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 474/24.06.2016, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/06.08.2018, urmând ca în raport de soluția admiterii excepției să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată și, rejudecând cauza să respingă acțiunea reclamantei pentru acest motiv.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, suspendarea executării actului, ceea ce nu mai este cazul.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție și, rejudecând cererea, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5352 din 14 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei A. S.R.L. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.