ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE suspendarea partiala a executarii Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, respectiv în ceea ce privește conținutului art. I integral și art. III în ceea ce privește efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 5161 din 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de suspendare ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și a fost dispusă suspendarea parțială a executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 în ceea ce privește art. I integral și art. III în ceea ce privește efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestui ordin.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, arătând că la data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul președintelui ANAF nr. 3236/2018 prin care a fost abrogat Ordinul nr. 1849/2016.

Pe fondul recursului a arătat că în cauza dedusă judecății nu este identificată vreo situație care ar putea constitui caz bine justificat, iar cele reținute de instanța de fond cu privire la condiția pagubei iminente nu sunt de natură a justifica faptul că s-ar produce intimatei vreun prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de recurs, mai înainte de a analiza motivele de recurs, constată că cererea nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, în sumă de 100 RON, deși recurenta a fost încunoștiințată despre obligația de achitare a taxei datorate.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cereri neevaluabile în bani cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că recurenta a fost încunoștiințată despre obligația de achitare a taxei judiciare datorate pentru soluționarea recursului, iar recurenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare datorate.

Prin încheierea din data de 27.06.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2018, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare formulată de recurentă, fiind menținută obligația de achitare a taxei judicare de timbru datorate pentru calea de atac exercitată în dosarul de față.

Înalta Curte constată că recurenta până la data de astăzi nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a recursului, până la acest termen, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În consecință, Înalta Curte în raport cu dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5161 din 7 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.