ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.11.2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare fiscală, suspendarea parțială a executării Ordinului președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, în privința conținutului art. I integral și art. III cu referire la efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare

Prin Sentința nr. 4913 din 27 noiembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare ca neîntemeiată, a admis cererea de suspendare formulată de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală și a dispus suspendarea parțială a executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 în ceea ce privește art. I integral și art. III în ceea ce privește efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestui ordin.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat, în mod greșit, că motivele invocate în susținerea existenței cazului bine justificat sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, precum și faptul că reclamanta a dovedit iminența producerii unei pagube.

Intimata-reclamantă SC A. SRL, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări.

Examinând excepția netimbrării invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 30.05.2019, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, prin adresa emisă la data de 16 mai 2019 s-a pus în vedere Agenției Naționale de Administrare Fiscală să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, iar aceasta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce a fost respinsă potrivit încheierii din data de 23.05.2019.

În acest context, obligația de a achita taxa judiciară de timbru subzista în continuare, iar recurenta, deși a fost legal citată cu această mențiune, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va dispune anularea ca netimbrat a recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 4913 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.

GGC - GV