ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1612/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.02.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat cerere de suspendare a actului administrativ cu caracter normativ - Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 1115 din 28 decembrie 2018, respectiv a Procedurii aprobate prin intermediul acestui act normativ, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 68 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/24.12.2018 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 68 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond, în mod greșit, a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare ce privesc îndeplinirea condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei de interes, față de împrejurarea că ordinul a cărui suspendare s-a solicitat a fost abrogat, solicitând respingerea recursului, ca lipsit de interes.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, cât și în considerarea evenimentului legislativ reprezentat de abrogarea Ordinului nr. 3236/27.12.2018, Înalta Curte reține următoarele:

În data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1115/28.12.2018, Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3.236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Modificarea operată prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018 și care a determinat prezentul demers al intimatei - reclamante, persoană juridică autorizată să comercializeze angro, în calitate de intermediar (distribuitor și vânzător), produse energetice fără depozitare, impunea operatorilor economici care comercializează angro sau en détail produse energetice- o nouă procedură, inclusiv, în ce privește stabilirea termenelor pentru depunerea cererilor de înregistrare și documentele aferente.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018, operatorii economici care dețin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, cu modificările și completările ulterioare, pot să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, potrivit prezentului ordin, iar la expirarea acestui termen atestatele de comercializare emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 își pierd valabilitatea.

La data de 4 martie 2019, a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 171/04. III.2019, Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 508 din 28 februarie 2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor O.P.A.NA.F. nr. 3236/2018, a cărui suspendare a executării s-a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât, ulterior exercitării căii de atac, a fost emis un alt ordin, care a abrogat dispozițiile din OPANAF nr. 3236/2018, criticate de reclamantă în prezenta cauză și a cărui suspendare a executării a fost analizată prin sentința recurată, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziții mai erau în vigoare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul în speță.

Așa fiind, reținând că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale, astfel cum au fost analizate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca fiind lipsită de interes prezenta cale de atac exercitată de recurenta-pârâtă.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată de intimata - reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 68 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.