ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1626/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 11 ianuarie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial nr. 1115 din 28 decembrie 2018, respectiv a Procedurii aprobate prin intermediul acestui act normativ, pana la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11 din 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a suspendat executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236 din 27 decembrie 2018, până la pronunțarea instanței de fond, executorie.

Prin cererea de completare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07 noiembrie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat completarea sentinței civile nr. 11 din 29 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar civil nr. x/2019, în sensul obligării pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, în acord cu dispozițiile art. 453, art. 451 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1011 din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus completarea sentinței civile nr. 11/29.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a CAF în dosarul civil nr. x/2019, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.336 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu de avocat).

Împotriva sentinței civile nr. 1011 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii completatoare, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 451 și ale art. 453 din C. proc. civ., având în vedere că suma solicitată este nejustificat de mare față de activitatea prestată de avocatul reclamantei într-o cauză care era deja repetitivă și în care au fost acordate doar două termene de judecată.

Recurenta-pârâtă a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și a învederat că instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., nu a procedat la diminuarea onorariului solicitat de avocatul reclamantei, în raport de complexitatea cauzei și de activitatea depusă în cauză, în acest sens invocând și decizia nr. 4930/25.09.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 martie 2020, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva interpretării și aplicării greșite a prevederilor art. 451 și ale art. 453 C. proc. civ., sunt nefondate.

Astfel, la dosarul instanței de fond se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional al reclamantei, factura emisă pentru onorariul de avocat al reclamantei, precum și ordinul de plată al acestui onorariu în cuantum de 9.316 RON .

Potrivit art. 451 C. proc. civ.:

"(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."

Conform art. 452 C. proc. civ.:

"Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Nu în ultimul rând, instanța de recurs are în vedere că dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Având în vedere că, așa cum s-a reținut și în precedent, partea care a câștigat procesul, respectiv reclamanta A. S.R.L., a solicitat și a făcut dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, în mod corect instanța de fond, în raport și de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., a dispus completarea sentinței civile pronunțate pe fondul cauzei, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 9.336 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, dispozițiile legale anterior citate, care statuează regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera cheltuielile de judecată efectuate, sunt de strictă interpretare, instanța de fond având obligația ca în acest context doar să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens și să aprecieze dacă se impune reducerea părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial, fără a fi instituită obligația instanței de a proceda la reducerea onorariului avocațial.

Totodată, în ceea ce privește critica privind greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. din perspectiva reducerii onorariului avocațial în raport de munca efectiv îndeplinită de avocat, precum și de caracterul lor rezonabil, instanța de control judiciar amintește că această critică nu poate fi analizată pe calea recursului, reprezentând o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1011 din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.