ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 1115 din 28 decembrie 2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ contestat.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 20 din 4 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestui act administrativ.
Totodată, prima instanță a stabilit că, în temeiul art. 14 alin. (1) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, în cazul în care reclamanta nu introduce acțiunea în anulare în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 20 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Societatea A. SRL nu a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin citația comunicată recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 2.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 20 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat. Din verificările efectuate, se constată că recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 20 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 20 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.