ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1271/2017

HOTĂRÂRE

21.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1271/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 61.080,04 RON reprezentând contravaloare energie electrică și de 199.709,8 RON penalități de întârziere calculate până la data de 11.03.2016 inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 5476 din 07 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. și pe cale de consecință în baza dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că nu poate fi invocată în speță clauza atributivă de competență inserată în art. 18 din contractul de livrare a energiei electrice nr. 318/01.02.2013 câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ.

Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 14335/2016 din 15 decembrie 2016 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În argumentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 121 C. proc. civ. având în vedere că litigiul este între profesioniști. Or, noțiunea de consumator, la care fac trimitere cele două texte de lege are înțelesul stabilit prin legislația specială în materia protecției drepturilor consumatorului.

S-a reținut că, întrucât suntem în fața unei clauze compromisorii stabilită printr-un contract încheiat între profesioniști, prin care, anterior declanșării procedurii judiciare, părțile au ales, prin convenție scrisă, instanța competentă să soluționeze litigiul născut din executarea contractului, reclamantul are posibilitatea să sesizeze instanța aleasă sau instanța competentă teritorial potrivit regulilor de drept comun.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a constatat că, în prezenta cauză, competența de soluționare aparține instanței unde părțile au convenit în scris ca procesul să se judece, respectiv Judecătoria Buzău.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ.., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art. 112, mai sunt competente (...) "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

În speță, Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.A. a învestit Judecătoria Buzău cu o cerere pentru plata unor sume ce derivă din contractul de livrare a energiei electrice nr. 318/01.02.2013 încheiat între părțile în litigiu.

Prin art. 18 al contractului menționat, părțile au stabilit ca eventualele litigii să fie soluționate de instanța competentă de la sediul furnizorului, în speță, reclamanta S.C. A. S.A. Buzău.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Clauza stipulată în contract este o clauză atributivă de competență care are drept consecință prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile art. 126 C. proc. civ.

În aceste condiții, rezultă că potrivit clauzei din contract, la care s-a făcut referire, care este în acord cu dispozițiile procedurale în materie, competența de soluționare a acțiunii de față revine Judecătoriei Buzău unde are sediul reclamanta S.C. A. S.A. Buzău.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.