ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la data de 14 octombrie 2015, sub nr. x/2015/a1, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență "A.", lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca a chemat în judecată pârâtul C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, solicitând instanței să dispună, în baza art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014, obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 288.419,20 RON. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin sentința civilă nr. 81/2016 din data de 13 ianuarie 2016, Tribunalul Specializat Cluj a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar D., desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca împotriva pârâtului C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență "A.", lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. Cluj- Napoca la data de 26 februarie 2016, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 361/2016, pronunțată la data de 29 martie 2016, în dosarul nr. x/2015, a admis apelul declarat de apelanta C.I.I. A. împotriva sentinței civile nr. 81, pronunțată la data de 13.01.2016 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar A. împotriva pârâtului E. și în consecință: a obligat pârâtul la plata sumei de 288.419,20 RON, reprezentând pasivul debitoarei S.C. B. S.R.L.

Pârâtul C. a uzat în continuare de calea de atac a recursului, declarând recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și alin. (2) Noul C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reține următoarele:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În accepțiunea conferită de legiuitor, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, …, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a stabilit că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusive. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. statuează că "Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, …;.".

În speță, recurentul- pârât C. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. și art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Astfel, obiectul dosarului de față îl constituie o cerere de angajare a răspunderii administratorului statutar al Societății B. S.R.L. Cluj- Napoca, în baza art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014.

Or, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "(4) Hotărârile … judecătorului- sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.".

Conform art. 9 teza I din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz", iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Așa fiind, față de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicabile, cererea fiind formulată la data de 14.10.2015, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 76/2012, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea ordinară a recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, coroborat cu art. 169 alin. (1) din aceeași lege.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Se reține, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară".

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că: "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară"- cazul în speță.

Prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., legiuitorul a optat pentru înlocuirea căii de atac a recursului cu calea de atac a apelului, și nu pentru menținerea acestuia.

În atari condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul- pârât C. împotriva deciziei civile nr. 361/2016 din 29 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.