ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2017

Prin sentința civilă nr. 1094/SIND din 21 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. A. S.R.L., în baza art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri, debitoarea S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă. În cadrul recursului, s-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării sentinței civile atacate, în raport cu dispozițiile art. 300 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 403 alin. (4) și cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea din 14 februarie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1094/SIND din 21 septembrie 2016 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri, recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. a declarat recurs, prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 1094/SIND din 21 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. S.A. a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, ca urmare a soluționării recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1094/SIND din 21 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, invocată din oficiu, și a reținut: Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de petenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. nu a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare față de care recurenta-petentă a fost citată pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2017 cu mențiunea de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 5 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Astfel că, în raport cu împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum și de faptul că, în prezenta cauză, nu operează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului petentei S.C. A. S.R.L. prin administrator special B., ca netimbrat.