ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 584 din 11.11.2020, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus următoarele:

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 în referire la 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpata A., la pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 295 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de administrator, asociat sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, a unei întreprinderi individuale sau cooperative meșteșugărești), precum și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se va executa pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa funcția ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de administrator, asociat sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, a unei întreprinderi individuale sau cooperative meșteșugărești), precum și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se va executa în măsura în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat-o pe inculpata A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să urmeze un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probațiune.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Administrației Domeniului Public, București sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A luat act de faptul că persoana vătămată B. "B." nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 20 alin. (4) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă exercitată de membrii Cooperativei Meșteșugărești "B.", în persoana numiților C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., ca nefondată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii de la 27.06.2016 la 28.06.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 5948/P/2013 din data de 27.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după cum urmează:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, imobil situat pe raza localității Pantelimon, jud. Ilfov, str. x, estimat la o valoare totală de 252.411,5 euro, compus din teren în suprafață de 1.100 m2 și construcții având o suprafață construită desfășurată de 346,5 m2 (conform Autorizației de construire nr. x/2011) compus din imobil P+1 și garaj + subsol - terenul cu o valoare de 100.000 euro/m2 = 110.000 euro (conform site-ului www.x.ro), iar imobilul cu o valoare de 411 euro/m2 = 142.411,5 euro (conform Ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din Jud. Ilfov);

- imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1-U81 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, imobil situat în localitatea București, B-dul x nr. 64, compus din 3 (trei) camere, suprafață utilă 97,00 m2 - cu o valoare estimată de 140.000 euro (conform site-ul imobiliare.ro);

- -imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, imobil situat în localitatea București, Calea x, compus din 3 (trei) camere, suprafață utilă 72,00 m2 - cu o valoare estimată de 110.000 euro (conform site-ul imobiliare.ro);

- supra unui nr. de 7000 părți sociale, în valoare de 70.000 RON, deținute de inculpată, reprezentând o cotă de 18,49%, din părțile sociale ale B. ȘI TAPIȚERIE - CIF x, cu sediul social declarat în mun. București;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 3.500.000 RON ce a fost sustrasă din patrimoniul B.. "B.", sumă retrasă în numerar integral la data de 27.12.2010 de către numitul U..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 7000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Analizând materialul probator în ansamblul sau, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din noiembrie 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., reținându-se în fapt următoarele:

Inculpata A., în calitate de președinte al Consiliului de administrație al B. și Tapițerie, intenționând să sustragă o sumă de bani, pentru altul (inc. V.) din patrimoniul societății, mai întâi a obținut aprobarea adunării generale a cooperatorilor, de vânzare imobilului situat în municipiul București, bulevardul x, compus din parter și mezanin, având o suprafață utilă de 1185,13 mp și o suprafață construită de 1667 mp (la data de 08.04.2009). Ulterior, inculpata a încheiat, în numele societății, în mod formal, cu inculpatul V. o promisiune bilaterală, de vânzare-cumpărare, care a fost prelungită până la data de 31.12.2010.

În paralel cu încheierea promisiunii de vânzare cumpărare, inculpata A. a mandatat pe inculpatul V. să găsească un cumpărător pentru imobilul respectiv.

Inculpatul a găsit cumpărător - Poliția Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, cu care a negociat prețul de 7.000.000 RON.

După ce Poliția Comunitară a hotărât achiziționarea imobilului de la B.. B. cu suma de 7.000.000 RON, inculpata A., prin manopere frauduloase (fără a supune aprobării Adunării generale a membrilor cooperatori - așa cum cerea actul constitutiv al societății) a încheiat cu inculpatul o convenție prin care B.. B. despăgubea pe inculpat cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea obligației prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar la data de 23.12.2010 a transferat din contul societății în contul inculpatului U. suma de bani, fiind astfel prejudiciată B. și Tapițerie cu suma de 3.500.000 RON.

Cercetarea penală efectuată în cauză a evidențiat că, B. și Tapițerie (provine din reorganizarea organizației cooperatiste în societate cooperativă), are ca obiect principal de activitate "fabricarea de mobilă", capitalul social subscris și vărsat este de 378.590 RON, iar asociații sunt doar persoane fizice membrii cooperatori cu diferite cote de participație.

Principalii asociați, membrii cooperatori sunt, W., cu o cotă de participație de 20,003% și un aport social vărsat de 75.730 RON și A., cu o cotă de participație de 18,49% și un aport social vărsat de 70.000 RON, aceasta din urmă ocupând și funcția de Președinte al Consiliului de Administrație.

A. a fost numită în funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al B.. B. la data de 30.09.2005, mandatul său expirând în data de 04.04.2017.

La data de 22.06.2009, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x prin care promitenta-vânzătoare B. și Tapițerie reprezentată de către inc. A., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, se obligă să vândă inculpatului U., în calitate de promitent-cumpărător, până la data de 22.10.2009, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în municipiul București, Bulevardul x, bloc 104 (fostul ansamblu de locuințe "Izvor-Coșbuc"), compus din parter și mezanin, având o suprafață utilă de 1185,13 mp și o suprafață construită de 1667 mp, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent spațiului comercial în suprafață indiviză de 143,58 mp, bun mijloc fix în patrimoniul societății.

Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 1.200.000 euro, din care un avans de 1.000 euro trebuia să fie virat în termen de 10 zile prin transfer bancar în RON, în contul promitentei vânzătoare COD IBAN x deschis la X., urmând ca diferența să fie achitată la data de încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Conform clauzelor contractuale stipulate, în cazul în care, în termenul de 10 zile lucrătoare, promitentul-cumpărător nu își îndeplinea obligația de plată a avansului de 1.000 euro, promitenta-vânzătoare este îndreptățită să considere antecontractul desființat de drept, printr-o simplă notificare adresată promitentului-cumpărător.

În cazul în care, din motive imputabile promitentului-cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare nu se perfecta la data scadentă, acesta din urma pierdea avansul plătit.

De asemenea, conform clauzelor contractuale stipulate, în situația în care contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, nu se poate perfecta din motive imputabile promitentului-vânzător, promitentul cumpărător va avea posibilitatea fie să se adreseze instanței judecătorești competente solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea condițiilor din antecontract (respectiv plata restului de preț în cuantum de 1.199.000 euro), fie să solicite promitentei-vânzătoare returnarea dublului avans încasat până la acea dată, care include atât avansul încasat, cât și daune (așadar, în noțiunea "dublului avans încasat" intra avansul plătit de promitentul-cumpărător, inițial și daune echivalente cu încă un avans). Cursul RON/euro valabil la acea data a fost de 4,2209 RON/euro.

La dosar nu există dovada achitării acestui avans de 1.000 euro în termenul stabilit de 10 zile.

Această vânzare nu a fost perfectată în termenul stabilit, motiv pentru care, de comun acord al părților, data încheierii contractului de vânzare cumpărare a fost prelungită în repetate rânduri după cum urmează:

- prin actul adițional autentificat sub numărul x/22.10.2009, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 15.01.2010, restul dispozițiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adițional autentificat sub numărul x/15.01.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 16.02.2010, restul dispozițiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adițional autentificat sub numărul x/15.02.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 01.06.2010, restul dispozițiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adițional autentificat sub numărul x/02.06.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 31.12.2010, restul dispozițiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate.

Din analiza acestor înscrisuri, s-a constatat faptul că ultimul act adițional a fost încheiat la o zi după expirarea termenului în care se puteau perfecta documentele, respectiv termenul era 01.06.2010, iar antecontractul prin care s-a prelungit acest termen a fost încheiat în data de 02.06.2010.

Toate aceste antecontracte au fost semnate de către inculpata A. - în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al B.. B., în calitate de promitentă-vânzătoare, și U., în calitate de promitent cumpărător.

S-a menționat faptul că prelungirea succesivă a antecontractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, prin mai multe acte adiționale a fost una formală, în condițiile în care, de la început, promitentul-cumpărător U. nu a avut intenția de a cumpăra efectiv imobilul respectiv, nedepunând nicio diligență în acest scop (credit bancar etc.), acesta urmărind doar o afacere (care s-a dovedit) extrem de profitabilă, în urma "identificării" unui cumpărător cu bonitate (o instituție publică), iar prelungirea antecontractului de vânzare-cumpărare a urmărit, printr-o înțelegere frauduloasă cu inculpata A., menținerea "legăturii juridice" cu societatea promitentă-vânzătoare, care să-i permită să încaseze despăgubiri, deși, după cum rezultă în mod evident, aceasta nu a avut nicio culpă în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu promitentul-cumpărător U..

S-a arătat că, pentru a se constata caracterul fraudulos al antecontractului de vânzare - cumpărare sus-menționat, precum și al actelor adiționale încheiate la acesta, acestea nu pot fi disociate de procedura de achiziție de către fosta Poliție Comunitară a Municipiului București (actuala Poliție Locală București) a unui spațiu în care să funcționeze, spațiu care este cel ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. și Tapițerie reprezentată de către A., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, și U..

Astfel, prin Adresa nr. x/25.11.2010, Primăria Municipiului București (în subordinea căreia se afla Poliția Comunitară București) a comunicat Poliției Comunitare București bugetul aprobat pentru această instituție pe anul 2010, rectificat prin H.C.G.M.B. nr. 312/17.11.2010, incluzând virările de credite aprobate de Ordonatorul principal de credite cu nr. 4615/25.11.2010, precum și Lista obiectivelor de investiții rectificată prin aceeași Hotărâre, în care, la pct. C lit. a) - "Achiziții de imobile" s-a alocat suma de 7.100.000 RON în acest scop.

În consecință, Poliția Comunitară București a demarat procedura de achiziționare a unui imobil cu destinația de sediu social, aprobându-se caietul de sarcini (întocmit de Y. - din cadrul Compartimentului Achiziții, Urmărire Contracte), de către directorul general al Poliției Comunitare a Municipiului București - Z..

În urma publicării anunțului de achiziționare a imobilului respectiv (pe site-ul instituției și în ziarul "AA."), au fost depuse și prezentate 3 oferte:

S-a precizat faptul că din procesul-verbal de negociere a prețului, încheiat în data de 13.12.2010 (și vizat de directorul Poliției Comunitare București, Z.) între membrii Comisiei de evaluare a ofertelor și ofertantul U., deși acesta solicitase în cadrul ofertei suma de 9.000.000 RON, a menționat că "este de acord cu suma de 7.000.000 RON oferită de Poliția Comunitară, cu condiția ca prețul să fie plătit de îndată, până la Crăciun, prin transfer bancar" - fapt acceptat de membrii Comisiei de evaluare a ofertelor.

În aceste condiții, a fost selectată oferta inculpatului U., privind imobilul situat București, Bulevardul x, pentru suma de 7.000.000 RON, fiind emisă de Poliția Comunitară a Municipiului București către B.. B. - cu mențiunea "în atenția domnului U., - Adresa nr. x/16.12.2010, prin care se comunica faptul că instituția publică "este de acord cu virarea sumei până la Crăciun într-un cont bancar".

Ulterior primirii acestei adrese de către B.. B., prin actul adițional autentificat sub numărul x din 20.12.2010, părțile contractante, respectiv promitenta-vânzătoare B. și Tapițerie reprezentată de către A. în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, și U., în calitate de promitent cumpărător, au hotărât de comun acord desființarea Antecontractului nr. x/22.06.2009 și a actelor adiționale ulterioare, precum și restituirea către U. a avansului de 1.000 euro.

Astfel, în data de 20.12.2010 (înainte cu o zi de încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului dintre această societate și Poliția Comunitară a Municipiului București), este încheiată o convenție prin care B. și Tapițerie - reprezentată de către A., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, este de acord să achite domnului U., suma de 3.500.000 RON, cu titlu de "daune-interese", pentru nerespectarea de către promitenta-vânzătoare a obligației principale izvorâtă din Antecontractul nr. x/22.06.2009, constând în obligația de a transmite către acesta dreptul de proprietate asupra imobilul situat în București, Bulevardul x, bloc 104. Mai este menționat faptul că în respectiva convenție se stipulează că plata acestei sume se va efectua până la data de 24.12.2010 în contul lui U., iar promitentul-cumpărător se obligă să încheie cu promitenta-vânzătoare un act adițional prin care să rezilieze de comun acord Antecontractul nr. x/22.06.2009 - act adițional încheiat, de asemenea, tot la data de 20.12.2010.

A doua zi, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/21.12.2010 prin care vânzătoarea B. și Tapițerie - reprezentată de către A. în calitate de Președinte al Consulului de Administrație, vinde cumpărătorului Poliția Comunitară a Municipiului București reprezentată de Z., în calitate de director general, EE. în calitate de șef serviciu buget financiar și Y. în calitate de șef serviciu-compartiment achiziții, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, Bulevardul x, compus din subsol, parter și mezanin, având o suprafață desfășurată de 1667 mp, precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent spațiului comercial în suprafață indiviză de 143,58 mp, pentru suma de 7.000.000 RON ce urmează a fi virată vânzătoarei în contul cod IBAN nr. x deschis la X.

Un element care dovedește înțelegerea frauduloasă dintre inculpații A. și U., este probat de faptul că inculpata a convocat Adunare generală extraordinară a membrilor cooperatori ai societății la data 13.12.2010, adunare în cadrul căreia ar fi propus și s-ar fi votat în unanimitate de către toți membrii cooperatori prezenți acordarea unor daune promitentului-cumpărător în cazul în care se va realiza vânzarea către Poliția Locală.

În legătură cu Adunarea generală din data de 13.12.2010, s-a apreciat că nu există probe că s-ar fi întrunit în mod legal, iar dacă acest lucru a avut loc, în cadrul acesteia nu s-a pus în discuție vânzarea imobilului respectiv și nici acordarea de despăgubiri/daune promitentului-cumpărător.

Având în vedere că în cadrul adunării generale nu s-au discutat aspectele menționate mai sus, s-a constatat că inculpata a făcut în așa fel încât în conținutul procesului-verbal să fie menționată această chestiune, în scopul acoperirii activității infracționale.

Conform extrasului contului x din data de 23.12.2010, aparținând B.. B., atașat dosarului, contul bancar al acesteia a fost creditat cu suma de 7.000.000 RON provenind din contul de Trezorerie al Poliției Comunitare a Municipiului București și, în aceeași zi, a fost debitat cu suma de 3.500.000 RON, virată către U., cu justificarea "Convenția nr. 1485/21.12.2010" (sumă de bani ce a fost retrasă integral în numerar de către U. la data de 27.12.2010, respectiv suma de 3.482.500 RON, diferența fiind reprezentată de comisioane bancare).

Cu privire la acuzația ce i se aduce, inculpata a precizat următoarele: În ceea ce privește hotărârea de a vinde imobilul situat în bld. Libertății, aceasta a arătat că a supus aprobării adunării generale, iar cu privire la prețul de vânzare s-a luat hotărârea în Consiliul de administrație. Legat de suma plătită inculpatului U., inculpata a arătat că a adus la cunoștința membrilor cooperatori în Adunarea generală din data de 13.12.2010, faptul că societatea urma să plătească despăgubiri inculpatului U. și că Adunarea generală a votat acest lucru.

S-a arătat că apărarea formulată de inculpata A. nu poate fi reținută sub acest aspect.

Cu privire la Adunarea generală din data de 13.12.2010, au fost audiați 99 de martori, membri cooperatori care trebuiau convocați în Adunarea generală (C., FF., GG., W., HH., II., JJ., D., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., E., F., SS., TT., G., UU., VV., H., WW., XX., YY., ZZ., AAA., I., J., BBB., CCC., DDD., K., EEE., L., FFF., GGG., HHH., III., M., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., N., UUU., O., VVV., P., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., Q., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., R., WWWW., XXXX., YYYY., S., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., T., FFFFF. și GGGGG.

Toți acești martori au declarat, pe parcursul urmăririi penale, că nu au avut cunoștință de faptul că A. a încheiat o convenție în numele Cooperativei prin care era de acord să se plătească U. suma de 3.500.000 RON cu titlu de despăgubiri și mai mult, nu au avut cunoștință despre faptul că s-au plătit despăgubiri.

Martorii au declarat că nu s-a discutat în cadrul vreunei adunări generale despre plata unor despăgubiri/daune ori comision unui eventual cumpărător. De altfel, martorii au arătat că în Adunarea generală nu s-a discutat nici despre prețul de vânzare.

Unii martori (HHHHH., IIIII., FF., UU. și EEE.), precum și suspecții JJJJJ. și KKKKK. au afirmat cu certitudine că această chestiune nu s-a discutat în nicio Adunare generală.

S-a arătat că este adevărat ca, reaudiați de către instanță, majoritatea celor mai sus menționați (persoane care au calitatea de angajați ai cooperativei și în prezent) au revenit asupra declarațiilor inițiale, fiind mai mult decât evidentă intenția acestora de a o ajuta (mai mult sau mai puțin voit), pe inculpată. S-a reținut aici că, deși apărarea a insistat pe ideea că toți martorii audiați au fost supuși la presiuni psihice din partea anchetatorilor, nu exista nicio dovadă în acest sens, iar faptul ca li s-a cerut sa se constituie parte civilă contrar propriei voințe, nu reprezintă o formă de constrângere pentru că, în general, fiind persoane fără cunoștințe juridice, nu știau ce înseamnă exact constituirea de parte civilă.

Cu toate acestea, au existat și martori care, pe parcursul cercetării judecătorești nu au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, cum este de exemplu martorul KKKKK., a cărui declarație a fost mai sus redată și din care, în esență, rezultă că, despre existența antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu numitul U. nu s-a discutat în nicio adunare generală (nici în cea din 13.12. 2010, nici în cele anterioare), după cum nici despre plata comisionului în legătură cu vânzarea spațiului respectiv, nu s-a discutat. Potrivit acestuia, despre existența comisionului a aflat după ce a fost audiat de către politie când, personal a făcut verificări discutând în acest sens cu martora LLLLL. care i-a spus despre existența procesului-verbal al adunării generale din 13.12.2010 în care se menționează plata comisionului, fără să se fi pus în discuția din cadrul acelei adunări, aceasta plată. Din declarația acestuia mai rezultă și faptul că în aceste adunări generale se vota așa cum se dorea de către conducere (în speță, inc. A.), nimeni nu avea curajul sa aibă altă opinie, iar la momentul la care a întocmit OP cu plata comisionului către U., a acționat la solicitarea contabilului șef MMMMM. care i-a cerut sa întocmească OP-ul și să insereze la rubrica explicații mențiunea "despăgubiri conform contract" fără să vadă fizic un astfel de înscris (numitul MMMMM. fiind cel care ulterior, întrebat fiind de martor în legătură cu despăgubirile, i-a replicat "KKKKK. (...) lasă-mă (...) că mă duc la pușcărie pentru ce am făcut").

În legătură cu declarațiile celor 7 martori mai sus menționați s-a reținut, în esență că, din cuprinsul acestora, rezultă că respectivele persoane (cu excepția martorei RR.), nu au auzit de existenta unei înțelegeri dintre inculpata A. și numitul U., în adunarea generala din 13.12.2010 nu s-a discutat despre plata comisionului către acesta iar convocarea membrilor cooperatori pentru participarea la aceste ședințe se realiza printr-un convocator primit cu o săptămână sau două înaintea ședinței, fără ca acesta sa fie însoțit de ordinea de zi a ședinței. Mai mult, în legătură cu plata comisionului martorul C. a precizat că nu a cunoscut ca, în fapt, au fost plătiți 3.500.000 RON cu titlu de despăgubiri, iar dacă ar fi avut cunoștință de suma comisionului nu ar fi fost de acord cu acesta pentru ca era prea mare față de suma cu care s-a stabilit să se vândă imobilul. De asemenea, acesta a mai precizat ca nu știe să se fi stabilit un preț minim de vânzare, iar situația financiară din 2009 - 2010 a cooperativei era mai bună decât acum. Potrivit acestuia nu trebuia vândut imobilul din B-dul x, întrucât este situat într-o zonă foarte bună și se putea obține o chirie pe măsură. În legătură cu folosirea spațiului înainte de vânzare martorul a precizat ca acolo a funcționat o bancă, fără să știe dacă respectivul chiriaș mai era acolo în perioada 2008 - 2010. A mai arătat martorul că banii obținuți din toate vânzările realizate de cooperativă nu au fost investiți în tehnologie.

În sprijinul apărării, inculpata a depus la dosar un proces-verbal datat în 13.12.2010 din care a rezultat că aceasta ar fi propus în Adunarea generală din data de 13.12.2010 aprobarea plății despăgubirilor (fără a se menționa un cuantum) către promitentul-cumpărător, dar cu condiția ca prețul final să nu fie mai mic de 800.000 euro, propunere care ar fi fost votată în unanimitate de membrii cooperatori în Adunarea generală.

Legat de Adunarea generală care ar fi avut loc la data de 13.12.2010, din verificările efectuate de parchet a rezultat în primul rând că, în ziarul Bursa din data de 25.11.2010 s-a publicat anunțul privind convocarea adunării generale extraordinare, iar la ordinea de zi este menționat doar "înființare/desființare punct de lucru și diverse", încălcându-se astfel art. 15 pct. 6 din Actul Constitutiv al B. și B. care obliga la menționarea în anunț a ordinii de zi complete.

Din aceleași verificări a rezultat că în cadrul societății nu există convocatorul membrilor cooperatori așa cum obligă Legea nr. 1/2005 și actul constitutiv (cum, spre exemplu, există convocatorul pentru adunările din datele de (25.03.2011, 12.08.2016, 28.10.2016); nu există procesul-verbal de validare a adunării generale (care să ateste câți membri au fost prezenți și dacă Adunarea a fost legal constituită), iar cu privire la acest aspect inculpata nu a dat o explicație plauzibilă afirmând că nu își explică lipsa acestor documente.

Cu privire la neregulile constatate în legătură cu procesul-verbal în discuție, s-a arătat că, dintre membrii comisiei de secretariat, IIIII. care apare menționată în finalul procesului-verbal, nu a semnat documentul. Din audierea martorilor a rezultat că într-adevăr procesele-verbale erau întocmite de martora HHHHH. ulterior, și, poate din acest motiv IIIII. nu a putut semna procesul-verbal, însă martora IIIII. a declarat că a semnat toate procesele-verbale care i-au fost prezentate spre semnare. În această privință, suspectul KKKKK. arată că este posibil ca procesul-verbal să fi fost întocmit după ce martora IIIII. a ieșit la pensie (în anul 2012).

La dosar, martora HHHHH. a depus în copie opt pagini din agenda personală în care a luat notițe cu privire la Adunarea generală din data de 13.12.2010 . Din cuprinsul notițelor martorei a rezultat că singurele referiri la vânzarea imobilului din bld. Libertății sunt următoarele: "încă nu s-a materializat vânzarea din B-dul x" și "pierderea din 2010 nu o putem acoperi numai cu o vânzare mai substanțială".

Astfel, deși notițele martorei par a fi destul de complete (opt pagini de agendă) singurele mențiuni legate de vânzarea imobilului sunt cele de mai sus, fără precizări legate de despăgubiri, comisioane, promitent-cumpărător.

Aspectele rezultate din notițele martorei, precum și declarațiile acesteia s-au coroborat cu restul declarațiilor luate în cauză (pe parcursul urmăririi penale, dar și în faza cercetării judecătorești, în acest sens fiind declarațiile martorilor reținuți ca relevanți de către instanță, mai puțin declarația martorei RR.) din care rezultă clar că în nicio Adunare generală nu s-a discutat nimic despre preț ori despre eventuale despăgubiri/comisioane care trebuiesc plătite vreunui promitent-cumpărător.

În legătură cu agenda personală a martorei HHHHH., aceasta a precizat, că atunci când au început cercetările în prezentul dosar i-a înmânat-o inculpatei A., gândindu-se că îi va fi de ajutor. Inculpata însă pe parcursul urmăririi penale, nu a recunoscut acest lucru.

Cu privire la redactarea procesului-verbal cu ocazia adunării generale din 13.12.2010, din declarația martorei HHHHH. a rezultat că aceasta întocmea acele procese-verbale împreună cu secretara (la dictarea martorei); fiind întrebată despre mențiunile din cuprinsul procesului-verbal privind presupusa propunere a inculpatei de a se plăti despăgubiri promitentului cumpărător, martora a arătat că nu își amintește de această propunere(aspect care se coroborează și cu mențiunile făcute în agenda personală în care nu se regăsește această chestiune), iar în această situație cel mai probabil a făcut acele mențiuni la sugestia inculpatei A..

Studiind procesul-verbal menționat s-a constatat că acesta nu este complet, lipsindu-i cel puțin o pagină și anume pagina în care s-ar fi consemnat discuțiile privind înființarea punctului de lucru, subiect pentru care s-a convocat Adunarea generală.

Legat de ordinea zi, pe parcursul urmăririi penale, inculpata A. a arătat că la data convocării nu cunoștea cu certitudine că imobilul se va vinde către Poliția Comunitară și din acest motiv nu a menționat pe ordinea de zi subiectul legat de vânzarea imobilului și necesitatea plății despăgubirilor către inculpatul U..

Această apărare, a arătat instanța, nu poate fi reținută întrucât potrivit statutului (așa cum a susținut și martora HHHHH.) ordinea de zi putea fi suplimentată, iar acest lucru ar fi trebuit să fie consemnat atât în procesul-verbal cât și în hotărârea adunării generale (în cazul în care se lua o hotărâre), or, potrivit declarației martorei HHHHH. (din faza de urmărire penală), ordinea de zi nu a fost suplimentată, iar din procesul-verbal lipsește pagina unde ar fi trebui să fie consemnat acest lucru (la începutul ședinței). În hotărârea luată de Adunarea generală la data de 13.12.2010 (hotărâre publicată în Monitorul Oficial) nu s-a menționat nimic despre vânzarea imobilului în discuție .

S-a mai stabilit că inculpata nu a informat și nu s-a consultat cu martora HHHHH., avocat definitiv care avea contract de colaborare cu B. B. în legătură cu vânzarea imobilului, nici când s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare ori prelungirea promisiunii, nici în privința convenției cu inculpatul U., deși de la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare și până la vânzarea efectivă a trecut un an și jumătate în condițiile în care martora HHHHH. era prezentă permanent în cadrul societății, fiind cunoscută de toți angajații ca fiind "jurista" (contract de colaborare pentru anul 2010, fila x, vol. 10).

Inculpata a mai arătat că a informat membrii Adunării Generale ulterior vânzării, prin "Raportul de gestiune pe anul 2010", însă, studiind acest raport se constată că la nicio rubrică nu este prevăzută suma de 3.500.000 RON care a fost remisă inculpatului U..

Legat de acest raport, s-a arătat că potrivit art. 67 alin. (1) din actul constitutiv al societății, Consiliul de administrație (condus de inculpata A.) prezintă cenzorilor situația financiară anuală, iar ulterior această situație este prezentată membrilor adunării generale spre aprobare.

În concluzie, s-a constatat că nu există nici un dubiu că inculpata nu a supus dezbaterii Adunării generale (organului de conducere al societății), plata despăgubirilor către inculpatul U., nu a adus la cunoștință Consiliului de administrație al societății, nu s-a consultat cu avocatul societății în legătură cu acest aspect cu scopul de a putea sustrage din patrimoniul societății a sumei de 3.500.000 RON, iar ulterior, a ascuns membrilor adunării generale plata acestui comision (așa cum rezultă din declarațiile tuturor membrilor cooperatori, din faza de urmărire penală, pentru ca, pe parcursul cercetării judecătorești, așa cum s-a arătat mai sus martorii, cu câteva excepții au revenit cu declarații în favoarea inculpatei dar și din raportul de gestiune). În acest fel au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 1/2005 și actul constitutiv, fiind prejudiciată societatea cu suma de 3.500.000 RON.

S-a apreciat că, prin modul în care inculpata A. a acționat au fost încălcate prevederile statutare și legale ale art. 13 din Actul Constitutiv al B. și B.., art. 15- pct. 1., pct. 6, Legea nr. 1/2005 - art. 34, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.

Relativ la apărările inculpatei, prima instanță le-a respins punctual în raport de probatoriul administrat în cauză, reținându-se, în ceea ce privește apărarea acesteia în sensul că ar fi avut mandatul Consiliului de administrație pentru încheierea tuturor actelor în privința vânzării, precum și faptul că prețul de vânzare a fost hotărât în Consiliul de administrație și ulterior supus aprobării adunării generale, că aceasta nu poate fi primită deoarece, din declarațiile martorilor NNNNN., OOOOO., PPPPP., K., UUUU., QQQQQ., RRRRR. și WWWW. (membri în Consiliul de administrație în anul 2010) rezultă că în ședințele adunării generale ori ale Consiliului de administrație nu s-a pus problema plății eventualelor despăgubiri ori comision vreunui intermediar ori promitent-cumpărător. De altfel, membrii Consiliului de administrație au declarat că nu au avut cunoștință de existența unui antecontract de vânzare-cumpărare ori despre mandatarea inculpatului U. în vederea găsirii unui cumpărător.

Unii dintre membrii Consiliului de administrație (QQQQQ., RRRRR., K.) au declarat că nu au știut despre prețul de vânzare, iar martorii RRRRR. și QQQQQ. au arătat că societatea era condusă în fapt de președintele Consiliului de administrație inculpata A., vice-președintele, numita LLLLL. și contabilul șef SSSSS., iar ceilalți membri ai Consiliului erau preocupați de producție; același lucru este susținut și de martorii PPPPP. și WWWW.. S-a precizat aici ca este vorba de declarațiile pe care acești martori le-au dat în faza urmăririi penale, declarații pe care le-au menținut în fața instanței, și din care rezultă aceleași aspecte.

Prin urmare, s-a concluzionat ca inculpata nu a informat Consiliului de administrație al societății în legătură cu încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare (cu prețul de 1.200.000 euro), cu mandatarea inculpatului U. ori în legătură cu înțelegerea pe care ar fi avut-o cu acesta de a plăti un onorariu pentru serviciile sale.

O altă apărare formulată de inculpata A. a fost aceea că B. B. nu a fost prejudiciată prin plata sumei de 3.500.000 RON (fără a avea mandat din partea organului de conducere al societății) către inculpatul U..

În legătură cu acest aspect, s-a reținut că, stabilirea unui preț inferior de vânzare a unui imobil al societății (800.000 euro), chiar aprobat de Adunarea generală, nu o îndrituia pe inculpata A. să încheie o convenție/clauză penală frauduloasă cu numitul U. (chiar dacă societatea ar încasa limita minimă "stabilită" de 800.000 euro), în condițiile în care, potrivit propriei declarații "societatea se afla într-o situația economică dificilă" - iar încasarea prețului total de 7.000.000 RON de la Poliția Comunitară București ar fi constituit, cu evidență, un avantaj patrimonial semnificativ atât pentru societate, cât și pentru membrii cooperatori.

Totodată, s-a subliniat faptul că în Antecontractul nr. x din 22.06.2009 și în actele adiționale ulterioare nu este menționată o clauză penală în valoare de 3.500.000 RON, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale de către promitenta vânzătoare B. și Tapițerie, fiind stipulat doar faptul că în situația în care contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, nu se poate perfecta din motive imputabile promitentului-vânzător, promitentul cumpărător va avea posibilitatea fie să se adreseze instanței judecătorești competente solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea condițiilor din antecontract (respectiv plata restului de preț în cuantum de 1.199.000 euro), fie să solicite promitentei-vânzătoare returnarea dublului avans încasat până la acea dată, care include atât avansul încasat, cât și daune (așadar, în noțiunea "dublului avans încasat" intra avansul plătit de promitentul-cumpărător, inițial și daune echivalente cu încă un avans).

S-a mai adăugat faptul că prin această tranzacție încheiată cu Poliția Comunitară a Municipiului București, B.. B. a obținut doar 3.500.000 RON, un preț net inferior celui stabilit inițial, prin antecontractul de vânzare sus-menționat, cu numitul U., de 1.200.000 euro, care în luna decembrie 2010 echivala cu 5.141.760 RON, întrucât cursul RON/euro era de 4,2848 RON/euro.

Astfel, s-a apreciat că nu se justifică motivul pentru care a fost încheiată convenția sus-menționată dintre B. și Tapițerie - reprezentată de către inculpata A., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație, și numitul U., pentru suma de 3.500.000 RON, cu titlu de "daune-interese", pentru nerespectarea obligației principale izvorâte din antecontractul nr. x/22.06.2009 - fapt ce denotă fără dubiu, ținând cont de tot probatoriul administrat că prin încheierea convenției respective, inculpata A., cu complicitatea numitului U., a prejudiciat B. și Tapițerie și, în final, drepturile celorlalți membrii ai cooperativei cu suma de 3.500.000 RON.

Admițând că inculpata A. s-a înțeles cu numitul U., ca acesta din urmă să încaseze tot ce va depăși valoarea de 800.000 euro din prețul încasat, pentru serviciile de reprezentare efectuate în fața Poliției Comunitare București (deși acesta, prin prisma calității sale, a fost într-o poziție flagrantă de contrarietate de interese - el neputând fi în același timp promitent-cumpărător serios, dar și mandatar al promitentei-vânzătoare în procedura de vânzare a aceluiași bun către un terț), ar fi putut stabili în mod transparent (față de membrii cooperatori), și expres acest "onorariu" având la bază contractul de mandat, lucru care nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește legătura dintre inculpata A. și numitul U., probele au evidențiat următoarele:

Inculpata A. se cunoștea cu numitul U. înainte să încheie cu acesta promisiunea de vânzarea cumpărare întrucât, anterior, acesta închiriase un spațiu al societății (potrivit declarației martorei J., martora care, în fata instanței, a mai arătat ca, după părerea sa, adunarea generală din 13.12.2010 nu a avut loc). Fiind întrebată dacă a primit de la inculpatul U. vreo sumă de bani după încheierea tranzacției cu imobilul deținut de B. B., inculpata A. a declarat că a primit suma de 40.000 euro de la inculpat cu titlul de avans pentru vânzarea unui apartament deținut în București pe Calea x, suma de bani ce a fost primită în numerar.

Cu toate că nu s-a dovedit o legătură directă între suma primită de inculpat de la B. B. (3.500.000 RON) și suma primită de inculpata A. de la inculpat (la scurt timp), nu se poate face abstracție de această tranzacție, respectiv, inculpata ar fi primit suma de 30 ori 40.000 euro, avans din prețul apartamentului, în acest sens fiind întocmită o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (ridicată de la domiciliul numitului U. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare - filele x, vol. 1), la data de 05.01.2011, la aproximativ două săptămâni de la vânzarea imobilului societății cooperative, iar apartamentul a rămas în proprietatea inculpatei până în prezent, suma de bani primită ca avans nefiind restituită.

Un alt element care arată legătura frauduloasă dintre inculpata A. și inculpatul U. este faptul că, în procura emisă de inculpată, prin care îl împuternicea pe inculpat să reprezinte B. B. în relația cu Poliția Locală nu s-a menționat un preț de vânzare, ori un preț minim, așa cum susține inculpata că avut și ea mandatul dat de Consiliul de administrație.

La capătul acestei analize, instanța a subliniat faptul că audiată la finalul cercetării judecătorești (în opinia judecătorului, având și un suport psihologic considerabil în soluția de clasare dispusă față de inculpatul U.), inculpata a precizat ca au fost respectate toate dispozițiile legale și statutare în procedura de vânzare a imobilului din Bdul x, iar cei care au declarat că nu s-a supus discuției în cadrul adunării generale din decembrie 2010, vânzarea respectivului imobil și a comisionului convenit cu numitul U. nu spun adevărul, pentru că fac parte dintre cei care au vrut să o înlăture de la conducerea cooperativei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că situația de fapt prezentată în actul de inculpare are ca suport probator materialul probator mai sus dezvoltat, motiv pentru care a reținut-o ca atare.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei A. care, în calitate de președinte al Consiliului de administrație al B. și Tapițerie, intenționând să sustragă o sumă de bani, pentru altul (inc. V.) din patrimoniul societății, după ce a obținut aprobarea Adunării generale a cooperatorilor de vânzare imobilului situat în municipiul București, bulevardul x, compus din parter și mezanin, având o suprafață utilă de 1185,13 mp și o suprafață construită de 1667 mp,

- a încheiat în mod formal cu inculpatul V. o promisiunea bilaterală, care a fost prelungită până la data de 31.12.2010; prin această convenție, societatea reprezentată de inc. A. se obliga să vândă imobilul iar inc. U. se obliga să cumpere;

- în paralel l-a mandatat pe inculpat să găsească un cumpărător pentru imobilul respectiv, fără a stabili în împuternicire prețul de vânzare ori vreun eventual onorariu;

- după ce inculpatul a găsit cumpărător - Poliția Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, cu care s-a negociat prețul de 7.000.000 RON, inculpata A. a încheiat cu inculpatul V. o convenție(fără a avea aprobarea Adunării generale a membrilor cooperatori), prin care B.. B. despăgubea pe inculpat cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea de către promitentul-vânzător a obligației prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare,

- la data de 23.12.2010, după ce s-a perfectat vânzarea către Poliția Comunitară, în baza convenției frauduloase încheiate cu inculpatul U., inculpata A. a transferat suma de 3.500.000 RON în contul acestuia, fiind astfel prejudiciată B. B. cu suma de 3.500.000 RON, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În privința subiectului activ, s-a constatat că inculpata în calitate președinte al Consiliului de administrație al B. și Tapițerie este indiscutabil administrator, în sensul prevăzut de art. 295 C. pen., întrucât prin atribuțiile prevăzute de Legea nr. 1/2005 și de Actul constitutiv al Societății, aceasta "(...) asigură conducerea activității curente a societății cooperative, îndeplinirea hotărârilor adunării generale și a deciziilor Consiliului de administrație" (art. 55 din Legea nr. 1/2005).

S-a apreciat că elementul material al infracțiunii săvârșite de inculpata A. a constat în sustragerea definitivă pentru altul a sumei de 3.500.000 RON din patrimoniul B.. B. prin manevre frauduloase (descrise în situația de fapt), conduită care se circumscrie acțiunii alternative de însușire, prevăzute de textul incriminator.

S-a mai apreciat că urmarea imediată a constat în prejudicierea B. și Tapițerie cu suma de 3.500.000 RON, suma care se cuvenea întru totul acestei societăți.

În sarcina inculpatei a fost reținută și agravanta prevăzută de art. 309 C. pen., având în vedere cuantumul prejudiciului, mai mare de 2.000.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar pe fond, rejudecând, achitarea sa și, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii termenului special al prescripției răspunderii penale.

În apel, inculpata a mai susținut că nu s-a făcut dovada că ea ar fi intrat în posesia sumei pretins delapidată sau că ar fi beneficiat de aceasta, ci doar că banii ar fi fost transferați de către U..

Prin Decizia penală nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins apelul declarat de apelanta - inculpată A. împotriva Sentinței penale nr. 1406/F din 27.11.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția penală, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta - inculpată la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 300 RON.

Instanța de apel a constatat că, în mod corect, prima instanță a apreciat că fapta imputată inculpatei există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat TTTTT., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a susținut lipsa tipicității obiective a infracțiunii de delapidare pentru care a fost condamnată, în sensul că nu este realizată condiția sine qua non a însușirii sumei de 3.500.000 RON din prețul total al vânzării imobilului aparținând B. "B." București.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că lipește elementul material al laturii obiective al infracțiunii de delapidare, în condițiile în care inculpata nu a intrat niciodată în posesia sumei de bani pretins a fi fost delapidată pentru a putea dispune de aceasta, suma de 3.500.000 RON fiind virată direct și imediat din contul B. "B." în contul numitului U.; ca atare, nefiind precedat de împosedarea inculpatei A., transferul acestei sume direct în contul numitului U., pe baza dispoziției organelor statutare ale Societății, nu poate fi considerat delapidare în sensul art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 și art. 309 C. pen.

În acest context, s-a invocat nelegalitatea confiscării sumei de 3.500.000 RON de la inculpată și valorificarea acesteia pe calea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatei, confiscarea specială fiind dispusă asupra altor bunuri decât cele ce fac obiectul infracțiunii de delapidare în cauză.

S-a mai arătat că lipsa conformității faptei penale pentru care inculpata a fost condamnată cu tiparul abstract al incriminării infracțiunii de delapidare de la art. 295 C. pen. rap. la art. 308 și art. 309 C. pen. reprezintă în mod distinct o violare a art. 6 și 7 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

Inculpata A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și achitarea sa pentru lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de delapidare, cu consecința revocării confiscării speciale a sumei de 3.500.000 RON.

Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu o