ÎCCJ, decizie (scj.ro #84505)

Modificări de pedepse. Instanța competentă Instanța competentă să dispună contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, indiferent dacă această instanță este ierarhic inferioară instanței de executare a primei hotărâri definitive. Secția penală, decizia nr. 2995 din 2 iunie 2004 Prin sentința penală nr. 536 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, în conformitate cu prevederile art. 449 alin. (1) C. proc. pen., a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul N.M.

și, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 208 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344 din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, cu pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 918 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, desființată în parte prin decizia penală nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin nerecurare. Instanța a reținut că infracțiunile de tâlhărie și furt calificat au fost săvârșite de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; faptele fiind concurente în condițiile prevăzute în art. 33 lit. a) C. pen., instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea celei mai grele dintre pedepse, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului, prin care s-a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, deoarece potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen. Judecătoria Ploiești, ca instanță de executare a ultimei hotărâri, era competentă să soluționeze cererea de contopire. Recursul declarat de procuror este fondat. Cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor privind competența după materie. Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni, recidiva sau acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Art. 449 alin. (2) C. proc. pen. stabilește că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În art. 418 C. proc. pen. se prevede care dintre instanțele care au soluționat cauza constituie instanța de executare, stabilindu-se că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță de judecată. O excepție la această regulă este prevăzută în art. 449 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere.

În raport cu dispozițiile prin care se stabilește competența de rezolvare a modificărilor de pedeapsă, soluționarea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnat revenea Judecătoriei Ploiești, ca instanță de executare a ultimei hotărâri. Pentru aceste considerente, recursul a fost admis și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.