ÎCCJ, decizie (scj.ro #84505)

Modificări

de pedepse. Instanța competentă

Instanța competentă să dispună contopirea pedepselor aplicate

prin hotărâri definitive, potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., este

instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se

află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție

se află locul de deținere, indiferent dacă această instanță este ierarhic

inferioară instanței de executare a primei hotărâri definitive.

Secția penală, decizia nr. 2995 din 2

iunie 2004

Prin sentința penală nr. 536 din 3 decembrie

2003, Tribunalul Prahova, în conformitate cu prevederile art. 449 alin. (1) C.

proc. pen., a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul

N.M. și, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 208 din 15

mai 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344

din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, cu pedeapsa aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 918 din 3

aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, desființată în parte prin decizia penală

nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin

nerecurare.

Instanța a reținut că infracțiunile de

tâlhărie și furt calificat au fost săvârșite de inculpat înainte ca acesta să

fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; faptele fiind concurente

în condițiile prevăzute în art. 33 lit. a) C. pen., instanța a dispus

contopirea pedepselor aplicate și executarea celei mai grele dintre pedepse,

potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală

nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului, prin care  s-a

susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale,

deoarece potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen. Judecătoria Ploiești, ca

instanță de executare a ultimei hotărâri, era competentă să soluționeze cererea

de contopire.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Cererea de contopire a pedepselor formulată de

condamnat a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor privind competența

după materie.

Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa

pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în

cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive,

existența vreuneia dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni,

recidiva sau acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Art. 449 alin. (2) C. proc. pen. stabilește că

instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de

executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare

de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul

de deținere.

În art. 418 C. proc. pen. se prevede care

dintre instanțele care au soluționat cauza constituie instanța de executare,

stabilindu-se că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima

instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în

executare de către prima instanță de judecată.

O excepție la această regulă este prevăzută în

art. 449 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia instanța competentă să

dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei

hotărâri sau instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul

de deținere, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere.

În raport cu dispozițiile prin care se

stabilește competența de rezolvare a modificărilor de pedeapsă, soluționarea

cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnat revenea Judecătoriei

Ploiești, ca instanță de executare a ultimei hotărâri.

Pentru aceste considerente, recursul a fost

admis și   s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

Judecătoria Ploiești.