ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3129/2005

Asupra conflictului de

competență de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin două cereri, conexate,

adresate Judecătoriei Timișoara, condamnatul N.V., deținut în Penitenciarul

Ploiești, a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea ce i-au fost

aplicate prin sentințele penale nr. 1798/2004 a Judecătoriei Ploiești și nr.

451/2004 pronunțată de Judecătoria Moreni.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 449 lit. a) C. proc. pen. și art. 34 și art. 36 C. pen.

Constatând că ultima dintre

hotărârile de condamnare a fost pronunțată de Judecătoria Ploiești și că

petentul se află în Penitenciarul Ploiești, în executarea pedepsei aplicată de

instanța sus-citată, prin sentința penală nr. 1928 din 11 august 2004,

Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 449

alin. (2) C. proc. pen. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Ploiești.

La rândul său, această

ultimă instanță, după acordarea mai multor termene pentru lipsă de procedură cu

condamnatul, care de la 10 august 2004 fusese transferat, pentru afaceri

judiciare la Penitenciarul Timișoara, procedează, conform art. 42 C. proc.

pen., la declinarea competență în favoarea Judecătoriei Timișoara, pronunțând

sentința penală nr. 783 din 23 martie 2005.

Constatând prezența unui

conflict negativ de competență, în temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a

fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea

soluționării acestuia.

Această instanță, sesizată

la 14 aprilie 2005, constată că cererea de contopire de pedepse formulată de

condamnatul N.V., este de competența teritorială a Judecătoriei Ploiești.

Potrivit art. 449 alin. (2)

C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei,

atunci când se constată existența unui concurs de infracțiuni, este instanța de

executare a ultimei hotărâri, sau în cazul când cel condamnat se află în stare

de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul

de deținere.

Or, în cauza de față, la

data formulării cererii de contopire condamnatul se afla în Penitenciarul

Ploiești. Faptul că ulterior, el a fost transferat în Penitenciarul Timișoara

nu are relevanță asupra competenței teritoriale, așa încât în mod greșit

Judecătoria Ploiești s-a declarat necompetentă.

De altfel, așa cum se

precizează prin adresa nr. B 2/7590 din 4 mai 2005, Penitenciarul Ploiești ne-a

comunicat că N.V. are în prezent afaceri judiciare la Judecătoria Ploiești,

motiv pentru care acesta a fost transferat la Penitenciarul Ploiești.

Pentru considerentele mai

sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 43 alin. (1) C.

proc. pen., ca instanță ierarhic comună celor două judecătorii, va trimite

dosarul spre competentă soluționare, Judecătoria Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.V., în favoarea Judecătoriei

Ploiești.

Trimite dosarul la această

instanță.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 mai 2005.