ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2017

HOTĂRÂRE

28.03.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 08.09.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în mun. Iași, str. x, et. p + 2, jud. Iași a chemat în judecată pe pârâtele B., C., ambele domiciliate în jud. Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de 578,46 RON, reprezentând contravaloare chirie pentru dispozitivul medical utilizat în tratamentul afecțiunilor respiratorii de care suferă pârâta B. și neachitate de aceasta, precum și la plata penalităților contractuale de 0,10 % pe zi de întârziere. Reclamanta mai solicită și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 230 RON, reprezentând onorariul avocatului ales, potrivit facturii depuse la dosar și taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON, conform chitanței fiscale aflată la dosar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 968/07.12.2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cuprinsul contractului existent între părți la rubrica Litigii punctul 6 există clauza potrivit căreia atunci "când litigiile nu se pot soluționa pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanțelor judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași".

De asemenea, în respectarea principiului disponibilității părților, a mai reținut că, în speță, este vorba de un litigiu comercial, respectiv o cerere de valoare redusă privind executarea unui contract de închiriere dispozitiv medical în care părțile au stipulat inclusiv instanța competentă să soluționeze orice litigiu existent între ele, aceasta fiind situată în orașul Iași, judecătoria de la locul executării obligației de plată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 2308 din 22 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 punctul 3 din C. proc. civ., în referire la art. 121 din C. proc. civ. și art. 126 alin. (2) din același cod, a reținut că prin art. 12.1 din convenția încheiată între părți s-a stabilit că litigiile de orice natură decurgând din executarea contractului se soluționează de către părți, pe cale amiabilă. În cazuri excepționale, când litigiile nu se pot soluționa pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanțelor judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași.

De asemenea, a reținut că, prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator și că asigurarea folosinței dispozitivului pentru administrarea continuă cu oxigen (concentratorul de oxigen) reprezintă un serviciu pe care operatorul economic, în speță reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a obligat să îl presteze consumatorului pârât.

În speță, în raport de art. 126 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a constatat că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, ci anterior, prin contract, astfel încât prevederile art. 12.1 din acest contract nu pot fi reținute, competența de soluționare a prezentei cauze revenind Judecătoriei Sinaia, în circumscripția căreia se află localitatea Bușteni, jud. Prahova, unde locuiesc pârâtele.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că între reclamantă și pârâte s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect echipamentul medical denumit concentrator de oxigen, în schimbul chiriei stabilite prin art. 4.2 din contract. Prin art. 12.1 din convenție s-a stabilit că litigiile de orice natură decurgând din executarea contractului se soluționează de către părți, pe cale amiabilă. În cazuri excepționale, când litigiile nu se pot soluționa pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanțelor judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași.

Se constată că, asigurarea folosinței echipamentului medical denumit concentrator de oxigen reprezintă un serviciu pe care operatorul economic, în speță reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a obligat să îl presteze consumatorului pârât.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., noțiunea de "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării in vigoare a C. civ.

Conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, prin noțiunea de "consumator" se înțelege "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale."

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că atât reclamanta, cât și pârâtele, din prezenta cauză se circumscriu noțiunilor de "profesionist", respectiv de "consumator" și că relațiile de ordin juridic dintre aceste părți sunt stabilite în cuprinsul contractului încheiat.

Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Așa cum rezultă din art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar orice convenție contrară este considerată nescrisă.

Din însăși exprimarea gramaticală a textelor de lege evocate, se constată că în litigiile privind consumatorii se urmărește protecția juridică a acestora din urmă, astfel încât necompetența teritorială este una exclusivă, de ordine publică.

Deși prin contractul de închiriere având ca obiect echipamentul medical denumit concentrator de oxigen, părțile au stabilit că "În cazuri excepționale, când litigiile nu se pot soluționa pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanțelor judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași", Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu suntem în situația în care legiuitorul a oferit părților dreptul de alegere a instanței competente, întrucât în baza art. 126 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil situațiilor prevăzute de art. 121 C. proc. civ., alegerea de competență se poate face numai după nașterea dreptului la despăgubire.

În prezenta cauză, instanța constată că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, ci anterior, prin contract, astfel încât prevederile art. 12.1 din acest contract nu pot fi reținute.

În aceste condiții, întrucât dreptul la despăgubire al reclamantei nu era născut la data încheierii contractului de închiriere prin care s-a stabilit alegerea instanței competente ca fiind cea de la locul executării obligației de plată - Iași, Înalta Curte reține că această convenție este considerată ca nescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, pârâtele au domiciliul în localitatea Bușteni, care se află în circumscripția Judecătoriei Sinaia.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.