ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 133/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Dolj, formulată de petentul A..
Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs recurentul A..
Cum recurentul nu a timbrat anticipat recursul, acesta a fost legal citat pentru termenul din 21 martie 2017 cu mențiunea de a timbra cererea cu 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat în întregime, la dosar fiind depusă de către recurent doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON, nu și timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Deopotrivă, prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar statuează că cererile de chemare în judecată, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,30 RON în cazul în care se solicită soluționarea în fond a cauzei, și în valoare de 0,15 RON când cererile au ca obiect exercitarea căilor de atac.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că prezentul recurs nu a fost timbrat în întregime, că, recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 21 martie 2017, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 9 alin. (2), prin raportare la art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv, ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca insuficient timbrat a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 133/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.