ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin adresa din 31 ianuarie 2020 înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, la data de 3 februarie 2020, sub numărul x/2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a transmis instanței spre competentă soluționare cererea formulată de Judecătoria Orhei din Republica Moldova prin care s-a solicitat recunoașterea hotărârii nr. x din 21 septembrie 2019, privind pe intimatul A., condamnat la pedeapsa de 3 ani privațiune de libertate cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de un an cu suspendarea condiționată pe o perioadă de probațiune de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și decesul unei persoane, prev. de art. 264 alin. (3) lit. a) și b) din C. pen. al Republicii Moldova.

La termenul de judecată din data de 4 martie 2020, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată cererea are ca obiect recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri de condamnare, Judecătoria Bolinitin Vale a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin Sentința penală nr. 20 din 4 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a declinat în favoarea Curții de Apel București cererea de recunoaștere a hotărârii de condamnare a numitului A. formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova.

În acest sens, s-a arătat că, în cauză, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare străine și a cheltuielilor judiciare, având în vedere că, prin sesizarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat efectuarea de verificări în baza art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, și sesizarea instanței competente, respectiv a Curții de apel.

De asemenea, s-a observat că, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, recunoașterea ei pe cale principală se poate realiza numai de către curtea de apel, față de caracterul subsidiar al dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, ce rezultă din dispozițiile alin. (7) al aceluiași articol, potrivit cărora nu constituie obiectul respectivei proceduri (art. 145) dispozițiile din hotărârile judecătorești străine care intră sub incidența prevederilor art. 141 sau 143, după caz.

Având în vedere că domiciliul persoanei condamnate se află în localitatea Bolintin Vale, jud. Giurgiu, respectiv în circumscripția Curții de Apel București, s-a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Astfel, dosarul a fost înaintat spre soluționare Curții de Apel București, care, prin Sentința penală nr. 106/F din 11 iunie 2020, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, iar, în temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat existența conflictului negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru regulator de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a arătat că solicitarea autorităților judiciare din Republica Moldova este o solicitare de recunoaștere a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce pe o anumită durată, pedeapsa principală a închisorii fiind suspendată condiționat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora competența de soluționare a unei astfel de cereri aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază persoana față de care s-a aplicat sancțiunea.

Cum în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bolintin Vale domiciliază persoana condamnată, s-a apreciat că acestei instanțe îi revine spre soluționare cererea ce face obiectul cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Bolintin Vale și Curtea de Apel București, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei în dosarul în care cele două instanțe și-au declinat reciproc competența îl reprezintă recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțate de către autoritățile judiciare din Republica Moldova pe numele cetățeanului român A..

Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana față de care s-a aplicat respectiva sancțiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanței competente.

Din actele dosarului, se constată că, prin Sentința penală nr. x din 21 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Orhei, Republica Moldova numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) și b) din C. pen. al Republicii Moldova, pedeapsa stabilită fiind suspendată condiționat pe un termen de 2 (doi) ani.

Se observă, astfel, că pedeapsa principală a închisorii a fost suspendată condiționat, iar, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova vizează doar recunoașterea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce mijloace de transport pe o anumită durată.

Or, potrivit dispozițiilor cuprinse în cap. II titlul V și cap. II titlul VI din Legea nr. 302/2004, republicată, procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești străine reglementată de respectivele texte de lege are în vedere exclusiv pedepsele principale sau măsurile privative de libertate aplicate de către autoritatea judiciară străină.

În privința altor sancțiuni de drept penal ori decăderi cuprinse în hotărârea judecătorească străină, acestea nu pot fi recunoscute și puse în executare în cadrul procedurii menționate anterior, ci pot forma obiectul unei proceduri speciale reglementate de art. 139 din cap. III titlul V din Legea nr. 302/2004.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 26/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 64/28.01.2016).

Așadar, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât este vorba de recunoașterea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce mijloace de transport pe o anumită durată, pedeapsa principală a închisorii fiind suspendată condiționat, competența de soluționare aparținând judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază persoana condamnată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.

GGC - CL