ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92 din data de 27 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la o pedeapsă de: 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) pe o durată de 5 ani.

În baza art. 52 alin. (3) C. pen. și a art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și a art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și a art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeași lege a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu raportare la art. 38 alin. (1) din C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică, 2 ani și 6 luni, urmând astfel să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Împotriva sentinței penale nr. 92 din data de 27 iulie 2018 pronunțate de Tribunalul Satu Mare au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpații A. și B..

Inculpatul apelant A. a solicitat în principal admiterea apelului în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, desființarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare, având în vedere nemotivarea hotărârii primei instanțe.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului cu consecința reaprecierii probelor de la dosarul cauzei și dispunerea achitării sale cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru infracțiunile de luare de mită (art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pct. 1 din Rechizitoriu), de participație improprie la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier național (art. 52 alin. (3) C. pen. și art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, pct. 2 din Rechizitoriu), de furt de arbori din fondul forestier național (art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 109 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, pct. 3 din Rechizitoriu)și de fals intelectual (art. 321 alin. (1) C. pen., pct. 5 din Rechizitoriu), în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (nu sunt întrunite elementele de tipicitate sub aspectul laturii obiective) sau în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. (nu sunt probe că a săvârșit fapta de care este acuzat; pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 alin. (1) C. pen. - 7 acte materiale, pct. 4 din Rechizitoriu) în temeiul art. 16 lit. b) teza finală C. proc. pen. (fapta nu este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).

În mod cu totul subsidiar, a solicitat reținerea ca și circumstanțe atenuante în favoarea sa în temeiul art. 75 alin. (2) C. pen., lipsa antecedentelor penale, vârsta sa și împrejurările cauzei (raportat la expertiza silvică efectuată) și dispunerea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 552/A din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de către inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 92 din 27 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în parte, după cum urmează:

Cu privire la inculpatul A., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicată inculpatului A. de către instanța de fond, în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeași lege;

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

- sporul de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care l-a înlăturat.

A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului A. și de aplicare a pedepselor complementare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la prevederile art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracțiune.

A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracțiune.

A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeași lege și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru această infracțiune.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost recontopite pedepsele de 1 an închisoare și de 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de:- 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus pe un termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul i s-au impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe,în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Valea Vinului sau în cadrul Școlii Generale din comuna Valea Vinului, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A fost înlăturată dispoziția instanței de fond de confiscare de la inculpatul A. a sumei de 35.657,85 RON, în baza art. 289 alin. (3) C. pen.

A fost înlăturată dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului A., la plata sumei totale de 35.657,85 RON în favoarea părții civile Direcția Silvică Satu Mare și în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă a părții civile.

A fost reformată dispoziția instanței de fond cu privire la măsura asigurătorie în sensul că în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului aplicată prin ordonanța procurorului din data de 10.04.2017, măsură care încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărârii.

A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care au fost obligați inculpații în primă instanță de la 5.000 RON la 3.000 RON fiecare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 552/A din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin avocat C., inculpatul A. (cu domiciliul procesual ales la sediul D. S.P.A.R.L.) la data de 30 decembrie 2019 a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.::"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susținând că, în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă în raport de cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. și, respectiv, infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. s-a arătat că aceasta se comite cu un mobil special, în vederea producerii unor consecințe juridice, fiind de esența infracțiunii ca înscrisul falsificat să fie apt să producă consecințe juridice.

Referitor la consecințele juridice apte a fi produse de cele 7 avize de însoțire a mărfurilor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, s-a arătat că lipsește cu desăvârșite, prin raportare la soluția de achitare dispusă de Curtea de Apel Oradea pentru infracțiunea premisă de tăiere de arbori.

Cu alte cuvinte, s-a susținut că atâta timp cât pentru infracțiunea de tăiere a arborilor s-a constatat că nu se poate stabili dacă au existat sau nu aceste tăieri, modalitatea și condițiile în care s-ar fi produs acestea, în mod evident se poate concluziona că cele 7 avize de însoțire pentru cantitatea de 19,3 mc nu pot produce consecințele juridice de a crea aparență de legalitate a acestor tăieri, în situația în care s-a constat că acestea nu există.

Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care în cursul lunii mai 2016, pentru a da o aparență de legalitate vânzării celor 96,94 mc. de material lemnos tăiat fără drept și sustras din partida nr. x din Districtul silvic nr. III Crucișor, a întocmit 7 avize de însoțire a mărfii în numele SC E. Pribilești, jud. Maramureș, a vândut 19,3 mc material lemnos către SC F. SRL Gherța Mică, jud. Satu Mare, nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu produce consecințele juridice arătate în actul de acuzare, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă prin raportare la lipsa consecințelor juridice arătate în rechizitoriu.

Referitor la infracțiunea de infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., constând în consemnarea în fals a controlului efectuat în partida nr. x, ocazie cu care s-a constatat că respectă regulile de exploatare, s-a arătat că, de asemenea, fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i latura obiectivă, atâta timp cât acest înscris nu comportă date nereale.

Apărătorul arată că, în declarația făcută de suspectul B. în data de 3 aprilie 2017 s-a consemnat:" procesul-verbal + anexa întocmită de către mine și suspectul A. în data de 13 mai 2016, corespunde adevărului și nu are elemente de falsitate întrucât controlul s-a desfășurat efectiv în parcela nr. x în prezența reprezentantului lezai al S.C. E. S.R.L., care de astfel a și semnat și ștampilat procesul-verbal", iar în cauză nu a fost administrată nicio probă care să devoaleze contrariul celor reținute în procesul-verbal din 13 iunie 2016.

Pe cale de consecință, s-a solicitat, admiterea recursului în casație, casarea ambelor și achitare a inculpatului.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către inculpatul B. (prin avocat G. fila x).

Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 552/A din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. x/2017.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 1 aprilie 2020.

La data de 1 aprilie 2020 potrivit Ordinului 92 din data de 16 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat și completat Ordinele nr. 71 din 3 martie 2020, nr. 85 din 11 martie 2020, respectiv 91 din 12 martie 2020 s-a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 24 iunie 2020.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, concluziile părților nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 552/A din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. x/2017, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În recursul de față inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă în raport de cele două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. și, respectiv, infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerile inculpatului potrivit cu care condamnarea pentru celor două infracțiuni, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. (nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu produce consecințele juridice arătate în actul de acuzare, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă prin raportare la lipsa consecințelor juridice arătate în rechizitoriu) și fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i latura obiectivă, atâta timp cât acest înscris nu comportă date nereale) pentru care a fost condamnat, în mod definitiv, de către Curtea de Apel, sunt nefondate.

Inculpatul A. a fost condamnat în mod definitiv prin decizia recurată la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. și 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Instanța de apel a reținut că întocmirea celor 7 avize de însoțire a mărfii în numele SC E. SRL de către inculpatul A. a rezultat cu certitudine atât din declarația martorului H., cât și a martorilor I., J., K. și L. care au încărcat și descărcat materialul lemnos rezultat în urma tăierii. De altfel, acești martori au arătat că au discutat despre materialul lemnos rezultat din exploatare cu A., că știau că marfa aparține SC E. SRL, avizele de însoțire a mărfii aveau înscrisă această societate ca și furnizor, iar banii îi erau înmânați inculpatului A. și că au văzut când numitul A. a întocmit aceste avize de însoțire a mărfii, societate furnizoare fiind trecută SC E. SRL. De asemenea, se constată că aceste declarații se coroborează și cu declarația martorilor cumpărători de material lemnos.

Curtea de Apel a mai arătat că același caracter judicios îl are și stabilirea de către instanța de fond a stării de fapt vis a vis de redactarea procesului-verbal de control datat 13 mai 2016 și a anexei la procesul-verbal (depuse în fotocopie la fila x up), în cuprinsul cărora a fost consemnată în fals efectuarea unui control în partida nr. x din Districtul Silvic nr. III Crucișor în prezența reprezentantului SC E. SRL, ocazie cu care s-ar fi constatat respectarea regulilor de exploatare, în condițiile în care martora M. nu a participat la acest control, nu a semnat și nici nu a aplicat ștampila societății pe înscrisul respectiv.

Criticile menționate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, instanța constată că din situația de fapt astfel cum a fost reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, rezultă că fapta inculpatului A., care în cursul lunii mai 2016 a întocmit 7 avize de însoțire a mărfii în numele SC E. SRL Pribilegi, jud. Maramureș, avize în care a consemnat în fals că această societate a vândut 19,3 mc material lemnos către SC F. SRL Gherța Mică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (7 acte materiale), faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. Instanța de apel a constatat cu titlu definitiv că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârșită de către inculpatul A. cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit, respectiv producerea consecințelor juridice. Consecințele juridice urmărite au constat în crearea aparenței de legalitate celor 7 avize de însoțire a mărfii, în sensul că cele consemnate în aceste avize corespund realității. Scopul concret urmărit de inculpat a fost acela de a da o aparență de legalitate vânzării materialului lemnos sub aspectul indicării în avize a societății îndreptățite să vândă, deși, în realitatea adevăratul vânzător era inculpatul, care nu avea drept de exploatare a materialului lemnos. De altfel, curtea de apel a subliniat că probatoriul administrat în cauză confirmă exploatarea partizii x de către inculpatul A. cu concursul inculpatului B., deși aceasta a fost atribuită spre exploatare SC E. SRL, reprezentată de martorul H..

Prin urmare, împrejurarea că inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 107 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 109 alin. (2) lit. d) din aceeași lege nu conduce la concluzia că scopul special arătat în conținutul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. pen. nu există.

Raportat la întocmirea procesului-verbal și a anexei acestuia în calitate de șef al Districtului silvic nr. III Crucișor, întocmit și semnat împreună cu coinculpatul B., în care a consemnat în fals cu ocazia întocmirii acestuia în data de 13 mai 2016, proces-verbal în care se consemna rezultatul controlului efectuat în partida pe care, de facto, s-a probat, o exploata chiar inculpatul, proces-verbal în care s-a constatat că respectă regulile de exploatare, instanța de fond a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia recurată întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanța de fond, respectiv de apel, chestiuni ce exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 522/A din data de 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 522/A din data de 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2020.

GGC - LM