ÎCCJ, decizie (scj.ro #84562)

Disjungerea cauzei privind latura civilă.

Infracțiune contra patrimoniului. Consecințe deosebit de grave

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Partea generală. Disjungerea. Acțiunea civilă. Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra patrimoniului. Înșelăciunea. Consecințe deosebit de grave

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

Drept penal

-

Disjungere

-

Acțiunea civilă

-

Înșelăciune

- Consecințe deosebit

de grave

C. proc. pen

., art. 38

C. pen.

, art. 2115 alin. (5)

Nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în

cauzele în care stabilirea vinovăției inculpatului, individualizarea pedepsei

și încadrarea juridică se raportează la întinderea pagubei produse prin

infracțiune, cum sunt, îndeosebi, cele care au produs consecințe deosebit de

grave.

În cazul unor atare infracțiuni, în care soluția este condiționată de

activitatea infracțională și în strânsă legătură cu urmările patrimoniale ale

faptei, disjungerea trebuie dispusă numai în cazurile în care judecarea ambelor

laturi ale procesului, din cauze obiective, nu se poate asigura.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr.  6281 din 25 noiembrie 2004

Prin sentința penală nr. 60/2003, Tribunalul Bihor a condamnat la 10 ani și 6

luni închisoare pe inculpatul K.P. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile și

rezolvarea separată a acesteia.

Instanța  a reținut că, în perioada 1998 - 1999, ca reprezentant al

societății comerciale „M.V.” din Oradea, inculpatul a cumpărat importante

cantități de marfă de la numeroase firme, pentru plata cărora a emis file cec

fără acoperire, cauzându-le pagube însemnate.

Pentru a nu se ajunge la întârzierea excesivă a soluționării cauzei,  s-a

dispus disjungerea laturii civile, fiind necesare completări în ceea ce

privește situația prejudiciului cauzat părții civile de către inculpat prin

săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 157 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Oradea, apelul

inculpatului a fost respins.

Recursul inculpatului a fost admis.

Din examinarea actelor cauzei rezultă că instanțele au greșit când au dispus,

respectiv au menținut hotărârea de disjungere a cauzei.

În raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,

aceea de înșelăciune în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, se

impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât în ceea ce privește acțiunea

penală cât și acțiunea civilă, împreună.

În cadrul soluționării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii

prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpat constituie un important

criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei,

în ce privește vinovăția sa, dar și în planul tragerii la răspundere penală, în

procesul individualizării pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor

păgubitoare.

Se constată, deci, că latura penală a cauzei nu a fost corect soluționată, nici

cu privire la reținerea vinovăției și nici a individualizării pedepsei, în

raport cu prejudiciul produs, de vreme ce întinderea prejudiciului nu a fost

stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă tocmai în scopul

stabilirii prejudiciului produs.

În consecință recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate

și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru rezolvare.