ÎCCJ, decizie (scj.ro #84562)

Disjungerea cauzei privind latura civilă. Infracțiune contra patrimoniului. Consecințe deosebit de grave Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea generală. Disjungerea. Acțiunea civilă. Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Înșelăciunea. Consecințe deosebit de grave Indice alfabetic : Drept procesual penal Drept penal - Disjungere - Acțiunea civilă - Înșelăciune - Consecințe deosebit de grave C. proc. pen ., art. 38 C. pen. , art. 2115 alin. (5) Nu este justificată disjungerea judecării laturii civile de cea penală în cauzele în care stabilirea vinovăției inculpatului, individualizarea pedepsei și încadrarea juridică se raportează la întinderea pagubei produse prin infracțiune, cum sunt, îndeosebi, cele care au produs consecințe deosebit de grave.

În cazul unor atare infracțiuni, în care soluția este condiționată de activitatea infracțională și în strânsă legătură cu urmările patrimoniale ale faptei, disjungerea trebuie dispusă numai în cazurile în care judecarea ambelor laturi ale procesului, din cauze obiective, nu se poate asigura. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6281 din 25 noiembrie 2004 Prin sentința penală nr. 60/2003, Tribunalul Bihor a condamnat la 10 ani și 6 luni închisoare pe inculpatul K.P. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile și rezolvarea separată a acesteia.

Instanța a reținut că, în perioada 1998 - 1999, ca reprezentant al societății comerciale „M.V.” din Oradea, inculpatul a cumpărat importante cantități de marfă de la numeroase firme, pentru plata cărora a emis file cec fără acoperire, cauzându-le pagube însemnate. Pentru a nu se ajunge la întârzierea excesivă a soluționării cauzei, s-a dispus disjungerea laturii civile, fiind necesare completări în ceea ce privește situația prejudiciului cauzat părții civile de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii. Prin decizia penală nr. 157 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Oradea, apelul inculpatului a fost respins. Recursul inculpatului a fost admis. Din examinarea actelor cauzei rezultă că instanțele au greșit când au dispus, respectiv au menținut hotărârea de disjungere a cauzei.

În raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aceea de înșelăciune în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, se impunea judecarea cauzei în ansamblul său, atât în ceea ce privește acțiunea penală cât și acțiunea civilă, împreună. În cadrul soluționării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpat constituie un important criteriu ce își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, în ce privește vinovăția sa, dar și în planul tragerii la răspundere penală, în procesul individualizării pedepsei, ținând seama de gravitatea consecințelor păgubitoare.

Se constată, deci, că latura penală a cauzei nu a fost corect soluționată, nici cu privire la reținerea vinovăției și nici a individualizării pedepsei, în raport cu prejudiciul produs, de vreme ce întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, latura civilă fiind disjunsă tocmai în scopul stabilirii prejudiciului produs. În consecință recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru rezolvare.