ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1962/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în cadrul dezbaterii apelului împotriva Sentinței nr. 72 din 12 februarie 2018 a Tribunalului Cluj, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel Cluj, în cuprinsul (practicaua) Deciziei nr. 164/A din 17 octombrie 2018, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din practicaua Deciziei nr. 164/A din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reclamantul A., solicitând și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât condițiile impuse de Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanței de judecată, la cererea uneia din părți sau din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este perimat, pentru următoarele argumente:

Recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen., din Decizia nr. 164/A din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 decembrie 2018, fiind acordat termen pentru soluționarea cauzei la data de 16 ianuarie 2019, cu citarea părților.

Prin Încheierea de ședință din 16 ianuarie 2019, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. la data de 9 septembrie 2019, părțile fiind legal citate pentru termenul din 6 noiembrie 2019.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 16 ianuarie 2019, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume 9 septembrie 2019, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a intervenit perimarea recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen. din Decizia nr. 164/A din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Cluj-Napoca, județul Cluj și cu domiciliul procesual ales la avocat B., în Cluj-Napoca, str. x - 16, județul Cluj împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen. din Decizia nr. 164/A din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, Piața Avram Iancu, nr. 19, județul Cluj.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2019.

GGC - CL