ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. formulată de petenta A..

Pentru a dispune astfel, raportându-se la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză întrunește doar o parte din condițiile de admisibilitate prevăzute de textul de lege menționat, respectiv pe cele referitoare la titularul cererii și la inexistența unei decizii anterioare a instanței de contencios constituțional de declarare ca neconstituționale a prevederilor legale criticate, nefiind, însă, îndeplinită cerința ca acestea să aibă legătură cu cauza.

Astfel, s-a arătat că dosarul are ca obiect plângerea formulată, în temeiul art. 340 C. proc. pen., de petenta A. împotriva ordonanței de clasare emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, iar dispozițiile legale criticate, respectiv art. 341 alin. (8) C. proc. pen., nu au legătură cu modalitatea de rezolvare a acestei sesizări, petenta fiind, de fapt, nemulțumită de soluția legislativă de a se declara definitivă hotărârea judecătorului de cameră preliminară. Or, în cadrul judecății fondului unei cauze nu se pot pune în discuție aspecte ce țin de declararea unei căi de atac, nu se pot face aprecieri și nu se pot lua hotărâri prin raportare la o eventuală cale de atac, astfel că nici nu poate fi primită ca admisibilă o cerere de sesizarea a Curții Constituționale cu o dispoziție ce vizează exclusiv acest aspect.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs petenta A., învederând că doar instanța de contencios constituțional este în măsură să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate, soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară îngrădindu-i liberul acces la justiție. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., arătând că acestea contravin principiului liberului acces la justiție și dreptului la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, art. 1 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Examinând recursul formulat de petenta A., prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând, din această perspectivă, solicitarea formulată de petenta A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia. Astfel, excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei plângeri (Curtea de Apel Ploiești), de către o persoană având calitatea de petent în acea cauză, iar textul de lege criticat nu a fost declarat anterior ca fiind neconstituțional.

În ceea ce privește examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are asupra soluției ce poate fi pronunțată în speță. În acest sens, se constată că dispozițiile criticate ale art. 341 alin. (8) C. proc. pen. se referă la caracterul definitiv al încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una din soluțiile prevăzute la alin. (6) și alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7)

1

ale aceluiași articol. Așadar, doar într-o cale de atac exercitată împotriva unei astfel de încheieri s-ar putea aprecia că autoarea excepției ar avea un interes legitim să o invoce, de vreme ce, așa cum s-a arătat anterior, textul criticat stabilește caracterul definitiv al respectivei hotărâri.

Or, obiectul dosarului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl constituie plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă de procuror, a cărei rezolvare presupune analizarea actelor dosarului în vederea stabilirii existenței sau inexistenței unor indicii rezonabile sau elemente probatorii de natură a releva acuzațiile penale aduse prin sesizare. Cum în cauză verificarea realizată are în vedere doar legalitatea și temeinicia soluției de clasare dispusă de procuror, iar nu și posibilitatea declarării unei căi de atac în speță, chiar dacă prevederile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. ar fi declarate neconstituționale, astfel cum dorește autoarea excepției, hotărârea instanței de contencios constituțional nu ar putea influența soluția procesului principal, respectivele dispoziții neconstituind norme juridice în baza cărora judecătorul de cameră preliminară ar pronunța o soluție diferită de cele prevăzute la art. 341 alin. (6) C. proc. pen.

Așadar, se constată că prevederile a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură și nu puteau influența modalitatea de rezolvare a plângerii cu care a fost învestită instanța de fond în cauză, situație în care excepția de neconstituționalitate ridicată apare ca lipsită de pertinență în raport cu procesul în care a fost formulată.

Ca atare, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând că soluția atacată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.

GGC - LM