ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 24/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, la data de 16 martie 2015, petentul A. în contradictoriu cu pârâții Serviciul de Medicină Legală Ialomița și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița - Protecția Adultului, a solicitat să se dispună efectuarea unei expertize al cărei obiectiv să fie stabilirea datei apariției bolii vizuale de care suferă.

Prin Încheierea nr. 1031 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a admis cererea petentului A. și s-a constatat ca fiind administrată proba asigurată, expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmității petentului având ca obiective constatarea existenței și data apariției infirmității acestuia. Prin încheierea din 23 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului încheierii nr. 1031 din 10 septembrie 2015 pronunțată de aceeași instanță.

Recursul declarat de A. împotriva acestor două încheieri de ședință a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 27 R din 31 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 361 alin. (1) C. proc. civ., încheierea de admitere a cererii de asigurare a probelor este executorie și nu este supusă niciunei căi de atac, iar potrivit art. 446 același cod, încheierea privind lămurirea dispozitivului hotărârii este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea.

Contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 27 R din 31 martie 2016 a Tribunalului Ialomița, secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia civilă nr. 57R din 31 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că motivele invocate vizează chestiuni de fond care nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei civile nr. 57R din 31 mai 2016 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, A. a declarat recurs, ce a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 641 din 10 august 2016.

Împotriva Deciziei civile nr. 641 din 10 august 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, A. a formulat contestație în anulare, iar prin Decizia civilă nr. 890R/2016 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul Serviciul de Medicină Legală Ialomița a arătat că față de concluziile raportului de expertiză întocmit nu se pot face alte aprecieri medico-legale.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița - Protecția Adultului a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 26 septembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul A. a formulat punct de vedere la raport, solicitând rejudecarea dosarului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând următoarele: Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, obiectul recursului îl reprezintă o decizie definitivă prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către recurentul A., ce nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare. Așadar, recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 508 alin. (4) C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 890R/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.