ÎCCJ, decizie (scj.ro #85540)

Incompatibilitatea judecătorului. Contestație în anulare fondată pe art. 24 alin. 1 C.proc.civ., referitor la incompatibilitate Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi de atac. Incompatibilitatea judecătorului. Contestație în anulare fondată pe art. 24 alin. 1 C.proc.civ. Index alfabetic : Drept procesual civil - incompatibilitatea judecătorului - contestație în anulare C.proc.civ ., art. 24 alin. 1; art.317-318 Dispozițiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art. 24 alin. 1 C. proc. civ., au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cum, între aceste cazuri, textul de lege menționat nu conține vreo referire și la contestația în anulare, reglementată prin art. 317-318 C. proc.

civ., se reține că în această cale de atac extraordinară care este în retractare – iar nu în reformare – nu-și poate avea loc aplicarea principiului incompatibilității pe motiv că judecătorul s-a pronunțat prin hotărârea a cărei anulare se cere pe calea contestației . I.C.C.J., Completul de 9 judecători decizia nr.259 din 10 octombrie 2005 Prin decizia nr.13 din 13 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiție în complet din 9 judecători, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, casându-se decizia nr.3092 din 19 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție – Secția civilă, s-au respins recursurile declarate de pârâții S.C.

Editura „ORIZONTURI” SRL București și F.A. împotriva deciziei nr.41/A din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești – Secția civilă, dispunându-se menținerea acestei din urmă decizii. Împotriva deciziei Completului de 9 judecători, pârâții au formulat contestații în anulare. Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în complet format din 9 judecători, prin decizia nr.313 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, contestațiile în anulare. S.C.Editura „ORIZONTURI” SRL București, prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2004, a solicitat să se constate nulitatea absolută a minutei deciziei nr.313 din 15 noiembrie 2004, iar ulterior a precizat că înțelege să ceară constatarea nulității absolute a deciziei, iar nu doar a minutei deciziei.

În sprijinul cererii formulate, s-a susținut că, în raport cu dispozițiile art.105 din Codul de procedură civilă, decizia menționată este nulă deoarece a fost adoptată de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil, ce participase, anterior, la pronunțarea, în aceeași cauză, a deciziei n r.13 din 13 ianuarie 2003 a Completului de 9 judecători. În concluzie, s-a cerut să se dispună rejudecarea contestațiilor în anulare cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă și ale art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la asigurarea drepturilor părților la un proces echitabil. Cererea nu este admisibilă.

Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară (art.22 anterior republicării din 13 septembrie 2005), „Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție”, iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol „judecă și alte cauze date în competența sa prin lege, precum și ca instanță disciplinară”. Or, din moment ce prin nici o altă dispoziție a legii nu este dată în competența Completului de 9 judecători al instanței supreme judecarea unei cereri principale, având ca obiect numai anularea actelor procedurale la care se referă art.105 din Codul de procedură civilă, se impune să se constate că această cerere este inadmisibilă.

De altfel, cererea nu este admisibilă nici în raport cu natura cauzei în care s-a pronunțat decizia a cărei nulitate se solicită a fi constatată. Sub acest aspect, este de observat că din moment ce în contestația în anulare nu se judecă fondul litigiului, ci doar problema neregularității procedurii, a competenței și a greșelii materiale sau a omisiunii instanței, nu mai poate fi invocat principiul incompatibilității. Dispozițiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art.24 alin.1 din Codul de procedură civilă, au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Cum, între aceste cazuri, textul de lege menționat nu conține vreo referire și la contestația în anulare, concluzia ce se impune este aceea că, în această cale de atac extraordinară, care este de retractare, iar nu de reformare, nu-și poate avea loc aplicarea principiului incompatibilității pe motiv că judecătorul s-a pronunțat prin hotărârea a cărei anulare se cere pe calea contestației. În consecință, pentru considerentele enunțate, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de S.C.Editura „ORIZONTURI” SRL București, astfel cum a fost precizată în fața instanței, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.313 din 15 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în complet format din 9 judecători.