ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 809/2020

HOTĂRÂRE

26.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 809/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din 27 august 2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere să se convoace comisia pentru semnarea procesului-verbal privind acordul referitor la valoarea despăgubirii pentru terenul ce a fost propus spre expropiere prin H.G. nr. 175/2012 - lucrarea de utilitate publică "Centura Municipiului Rădăuți"; să se emită hotărâri individuale de expropriere pentru imobilele proprietate privată ce intră sub incidența acestor lucrări; să se stabilească cuantumul despăgubirii, distinct, pentru exproprierea fiecărei suprafețe de teren, în parte.

A precizat că a fost emisă decizia de expropriere nr. 815 din 03 iulie 2012, conform art. 2 alin. (3) și art. 9 din Legea nr. 255/2010.

Învestită cu soluționarea cauzei, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, prin încheierea din 13 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că obiectul litigiului privește modalitatea de aplicare a legii de expropriere, iar, potrivit prevederilor art. 21 si art. 22 din Legea nr. 33/1994, acesta intră în sfera competentei de soluționare a secțiilor civile ale instanței, neînscriindu-se in prevederile art. 1 si 8 din Legea contenciosului administrativ si nici in cadrul unor alte acte normative speciale care să reclame competenta de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a-III-a sub nr. x/2018**.

Prin sentința civilă nr. 904 din data de 7 mai 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii către Tribunalul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța, analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată de CNAIR prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, a reținut că obiectul acțiunii nu constă în obligație de a face civilă întemeiată pe dreptul comun, opusă pârâților cu sediul în București, ci obligarea la demararea unei proceduri de expropriere și îndeplinirea unor obligații specifice acestei proceduri reglementate de Legea nr. 33/1994, lege specială, inclusiv în privința stabilirii instanței competente.

Potrivit art. 21 alin. (1) din legea specială, soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Competența teritorială astfel stabilită este exclusivă, fiind reglementată de o dispoziție din o lege specială, derogatorie așadar de la dispozițiile C. proc. civ.

Având în vedere situarea suprafețelor solicitate a fi supuse procedurii de exproprierii în județul Suceava, competența de soluționare a cererii aparține Tribunalului Suceava.

Învestit prin declinare, Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1239 din 17 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru regulator de competență.

Această instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 904/7.05.2019, a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine privată (relativă) a Tribunalului București, invocată de pârâta CNAIR, prin DRDP Iași.

Faptul că Tribunalul București a admis o excepție relativă de necompetență teritorială rezultă expres din practicaua și considerentele sentinței pronunțată.

Tribunalul Suceava a reținut că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., invocat și prin întâmpinarea depusă de pârâta CNAIR, prin DRDP Iași, "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Prezenta cauză are ca petit expropriere, fiind incidente prevederile Legii nr. 255/2010, coroborate cu prevederile Legii nr. 33/1994.

Aceste dispoziții legale nu conțin norme speciale cu privire la depunerea întâmpinării, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează obligativitatea întâmpinării, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Rezultă deci că, în speță, excepția relativă a necompetenței teritoriale trebuia invocată, obligatoriu, prin întâmpinare, în caz contrar intervenind decăderea, conform prevederilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Acțiunea a fost inițial înregistrată pe rolul secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

În cadrul acestei secții a fost efectuată în totalitate procedura de verificare și regularizare a cererii, respectiv de comunicare a acesteia, conform prevederilor art. 200 și următoarele din noul C. proc. civ.

Astfel, s-au emis adrese de comunicare a acțiunii și pentru depunerea întâmpinării, către pârâți, la 19 septembrie 2018, fiind indicată, în mod expres, sancțiunea decăderii din dreptul de a invoca excepții de ordine privată.

Aceste comunicări au fost înmânate pârâților la data de 25 septembrie 2018.

Conform verificărilor efectuate, termenul de depunere a întâmpinărilor a expirat la 22.10.2018, fără ca acestea să fie înaintate, intervenind deci decăderea din dreptul de a invoca excepția de necompetență admisă ulterior.

Această excepție a fost invocată abia la data de 5.04.2019.

Deci, excepția relativă de necompetență admisă a fost invocată după circa 6 luni de la expirarea termenului legal, intervenind decăderea.

Totodată, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nu a acționat în nume propriu, nefiind parte, ci ca reprezentant al pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, ce trebuia să depună întâmpinare până la data de 22.10.2018.

Comunicarea acțiunii din data de 25 septembrie 2018 și-a atins scopul de încunoștiințare, pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere primind personal acțiunea, prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, conținutul adresei de comunicare respectând prevederile art. 201 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Normele ce reglementează comunicarea actelor de procedură intră sub incidența unei nulități relative, fiind vizat un interes privat. Astfel, o eventuală neregularitate de comunicare a acțiunii trebuia invocată cel mai târziu, la primul termen de judecată, conform art. 178 alin. (3) lit. a) C. proc. civ., iar pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere nu a procedat astfel, intervenind decăderea.

Pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, deși a primit personal comunicarea acțiunii și mențiunea pentru depunerea întâmpinării în termen de 25 zile, a depus întâmpinarea după circa 6 luni. Conform prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. De asemenea, conform prevederilor art. 12 din noul C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010 dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Așadar, din analiza textului legal menționat, rezultă cu evidență că tribunalul este instanța de drept comun în privința cererilor formulate în condițiile și pe temeiul Legii 33/1994, care reprezintă legea specială în materia exproprierii.

În acest sens sunt și prevederile art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. care conferă tribunalului competența după materie în primă instanță în procesele și cererile formulate în materie de expropriere.

Aceste norme de competență se referă la o competență teritorială exclusivă conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. excepția necompetenței de ordine publică trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

După determinarea naturii juridice a litigiului în procedura de regularizare, la primul termen de judecată acordat de Tribunalul București în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., 7 mai 2019, s-a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe învestite, excepție de ordine publică invocată de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, prin întâmpinare.

Astfel, contrar celor reținute de Tribunalul Suceava, cu privire la verificările pe care trebuia să le efectueze Tribunalul București, secția civilă cu privire la termenul până la care pârâta putea depune întâmpinare, la prima instanță învestită-Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, și relevanța respectării acestui termen în ceea ce privește invocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează situația necompetenței de ordine privată, în speță, excepția de necompetență teritorială este de ordine publică, putând fi invocată și din oficiu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu un conflict negativ de competență care s-a ivit între Tribunalul București, secția civilă și Tribunalul Suceava.

În acest context, cum în speță, prima instanță învestită,Tribunalul București, secția civilă a verificat la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate dacă este competent teritorial să judece cauza și cum cererea dedusă judecății se referă la obligațiile instituite în sarcina expropriatorului privind valoarea despăgubirii pentru terenul ce a fost propus spre expropiere prin H.G. nr. 175/2012 - lucrarea de utilitate publică "Centura Municipiului Rădăuți", județul Suceava, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Suceava.