ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2157/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 24 septembrie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea hotărârii pronunțate de Judecătoria Districtuală Villach, Austria la data de 23 martie 2017, definitivă prin respingerea recursului.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Vrancea, secția I civilă, prin Sentința nr. 590 din 16 octombrie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. A recunoscut pe teritoriul României efectele hotărârii pronunțate la data de 23 martie 2017, sub nr. 47 PS 145/14 h - 103 de Judecătoria Districtuală Villach, Republica Austria, definitivă prin respingerea recursului, având ca părți pe numiții A. și B. și obiect răspunderea părintească în ce privește pe minorul C., fiul părților.

Decizia pronunțată de curtea de apel Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 57/A din 20 martie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., arătând că este netemeinică și nelegală pentru motivele ce vor fi prezentate, conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin memoriu separat, după comunicarea hotărârii. Până la data pronunțării prezentei soluții nu au fost depuse motivele recursului, deși decizia pronunțată de curtea de apel a fost comunicată recurentului la 3 mai 2019, potrivit dovezii existente la dosarul instanței de apel.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: La data de 13 septembrie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, urmând ca membrii completului de judecată să se pronunțe asupra acestuia, în condițiile art. 493 C. proc. civ., sub aspectul excepțiilor nulității și netimbrării acestuia. Completul de filtru C3, la data de 17 septembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Prin punctul de vedere la raport, intimata-reclamantă A. a solicitat admiterea excepțiilor nulității și netimbrării recursului, fără a mai reitera solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată prin întâmpinare. Prin rezoluția din 15 octombrie 2019 s-a acordat termen la 20 noiembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căii de atac.

Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că nu s-au depus motivele de recurs. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Prin dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. se specifică mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, la lit. d) indicându-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Totodată, la alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. este prevăzută sancțiunea nulității pentru mențiunile de la alin. (1) lit. c) - e) din cod. Or, în speță, verificând declarația de recurs, se constată că deși s-a menționat că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate, acest aspect nu s-a realizat până la această dată, deși decizia pronunțată în apel a fost comunicată recurentului la 3 mai 2019. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede în sensul că «recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)», care se referă la motivele de ordine publică. Se constată, de asemenea, că recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, mențiune cu care a fost citat și căreia nu i-a dat curs până în prezent. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (2) și alin. (3) din cod și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.