Sufja împotriva Albaniei

17 ianuarie 2008 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 41670/04 de Ali SUFJA împotriva Albaniei depusă la 16 noiembrie 2004 și cererea nr. 2469/05 de Shkelqim SUFJA împotriva Albaniei depusă la 16 noiembrie 2004 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Ali Sufja și dl Shkelqim Sufja, frați, sunt resortisanți albanezi născuți în 1970 și respectiv în 1969. Dl Ali Sufja, („primul reclamant”) trăiește în Lezha, Albania, și dl Shkelqim Sufja, („al doilea reclamant”) este în prezent condamnat la închisoare în Albania. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna F. Mavilla, un avocat practicant în Bologna, Italia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

Contextul arestării reclamanților La 21 ianuarie 2003, judecătorul de investigare din Bologna a ordonat arestarea reclamanților pentru acuzații de trafic internațional de droguri și le-a impus măsura de precauție (curtelari greșite ) a detenției în închisoare în așteptarea procesului. La 25 februarie 2003, reclamanții au fost arestați în Albania în conformitate cu un mandat de arestare italian. La 28 februarie 2003, Curtea de District Lezha a validat arestarea reclamanților și a hotărât măsurile de precauție de detenție în așteptarea procesului în conformitate cu mandatul de arestare italian. La 21 martie 2003 și 28 Mai 2003, Curtea de Apel Shkodra și, respectiv, Curtea Supremă au susținut decizia Curții de District cu privire la legalitatea arestării și deținerii anterioare.

La 26 martie 2003, autoritățile italiene au solicitat extrădarea reclamanților în Italia. Deoarece nu era posibil să le extradeze, întrucât erau cetățeni albanezi, autoritățile albaneze au inițiat proceduri penale împotriva acestora cu aceleași acuzații. La 16 iunie 2003, după apelul primului reclamant, Curtea de District din Bologna, în calitate de autoritate competentă pentru a decide asupra măsurilor care afectează libertatea persoanelor („cortea della libertà e del riesam”), a susținut eliberarea sa din închisoare în așteptarea procesului. La 18 iulie 2003, Ministerul Italian de Justiție a retras cererea de extradiție în Italia. La 28 iulie 2003 și 3 octombrie 2003, Ambasada Italiană din Albania a informat Ministerul Justiției din Albania printr-o notă verbală cu privire la retragerea cererii lor de „extradiție sau, în mod alternativ, inițierea procedurilor penale împotriva lui”.

Autoritățile albaneze nu au eliberat reclamantul, care a fost reținut în conformitate cu ordinul judecătorului italian. La 16 februarie 2004, Curtea de District din Bologna a renunțat la acuzațiile împotriva primului reclamant din cauza faptului că nu a comis o presupusă infracțiune („per never commesso il fatto“). La o dată neespecificată, primul reclamant a depus o cerere la Curtea de District Lezha, cerând să fie eliberată în funcție de noile circumstanțe. La o dată neespecificată, judecătorul a solicitat Biroului Procurorului să confirme autenticitatea hotărârilor instanței italiene. La 1 martie 2004, Oficiul Procurorului Albanez a confirmat Curtea de District Lezha că autoritățile italiene au luat de fapt aceste decizii.

La 4 martie 2004, având în vedere decizia Curții de District din Bologna din 16 Iunie 2003 și nerespectarea biroului procurorului Lezha de a prezenta orice dovezi care ar fi putut justifica detenția reclamantului, Curtea de District Lezha l-a eliberat în așteptarea procesului. Curtea internă a condiționat eliberarea reclamantului cu privire la raportarea sa către o secție de poliție. Primul reclamant nu a făcut apel la instanțele albaneze care au contestat legalitatea detenției sale între 26 iunie 2003 și 1 martie 2004. La 3 octombrie 2005, Curtea de District Tirana Assize a achitat reclamantul acuzațiilor împotriva acestuia.

La 18 august 2004, având în vedere faptul că procurorul nu a ordonat în termenul necesar inițierea procedurii penale împotriva celui de-al doilea reclamant, judecătorul investigator din Bologna a ordonat eliberarea sa în cursul procesului, pe baza articolului 303 din CCP italiană, care stabilește perioadele maxime permise de detenție în așteptarea procesului. La 28 septembrie 2004, reprezentantul reclamantului a solicitat autorităților italiene să informeze autoritățile albaneze cu privire la decizia din 18 august 2004, deoarece el a fost încă deținut în Albania în conformitate cu mandatul judecătorului italian. La 6 octombrie 2004, Ministerul Italian al Justiției a informat reprezentantul reclamantului că a transmis decizia din 18 august 2004 autorităților albaneze, fără să precizeze când.

La 3 octombrie 2005, Curtea de district Tirana Assize, reclasificarea acuzațiilor împotriva reclamanților, a declarat al doilea reclamant vinovat de organizația și direcția organizațiilor criminale implicate în traficul internațional de droguri și a condamnat-o la 12 ani de închisoare. Curtea nu a făcut nicio trimitere la hotărârea instanței din Bologna din 18 august 2004 în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant. Al doilea reclamant nu a informat Registrul dacă a depus apeluri cu instanța internă competentă împotriva deciziei care a condus la condamnarea sa și asupra validității deținerii sale între 18 august 2004 și 3 octombrie 2005. Codul de procedură penală, după cum urmează, în părțile relevante se menționează: art. 246 Execuția de ordine de detenție (...) La fiecare două luni de la executarea unei ordine de detenție, procurorul furnizează informații instanței care au eliberat această pronunțare.

Informațiile sunt prezentate în scris și conțin informații cu privire la statutul procedurii, la interogarea inculpatului și a altor persoane, precum și la un rezumat al informațiilor primite și au copii atașați de documente în dosar. În cazul în care mandatele de procedură, judecătorul poate revoca sau înlocui ordinul. art. 260 Revocare și înlocuirea ordinilor de detenție 1. Ordinele de detenție sunt revocate imediat atunci când se dovedește că motivele de aplicare sunt lipsite. (...) 4. Cererea procurorului sau a inculpatului pentru revocarea sau înlocuirea unei ordine de detenție este auzită de instanță în termen de cinci zile de la depunerea acestuia. Atunci când mandatul de procedură, instanța poate decide, de asemenea, ex officio în timpul admiterii de probă anterioară sau în timpul procesului.

art. 491 Respingerea cererilor de extrădare (1) Nu se poate prevedea extradiție: (...) (g) atunci când persoana a cărei extradare este solicitată este un cetățean albanez și nu există nici un acord care să prevadă altfel; (...) art. 494 Privare temporară de libertate 1. La cererea autorităților unei alte țări, prezentată de Ministrul Justiției prin intermediul procurorului în instanța competentă, Curtea poate impune în mod temporar privarea de libertate înainte de sosirea cererii de extrădare.

2. Măsurile pot fi impuse atunci când: (a) autoritatea străină a declarat că persoana a fost supusă unei măsuri de restricție a libertății sale personale sau a unei condamnare la închisoare și că va prezenta o cerere de extrădare; ... 6. Privarea libertății se revocă în cazul în care solicitarea de extrădare și documentele închise nu ajung la Ministerul Justiției în termen de treizeci de zile de la notificare . COMPLAINTE Respectând art. 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție, reclamanții s-au plâns de ilegalitatea deținerii lor de către autoritățile albaneze, împreună cu imposibilitatea pentru acestea de a contesta în mod eficient raționalitatea lungii deținerii preventive. Reclamanții au fost privați de libertate în perioadele cuprinse între 28 iulie 2003 și 4 martie 2004 (primul reclamant) și între 18 august 2004 și 3 octombrie 2005 (al doilea reclamant) în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție?

(2) Nerespectarea procurorului în raportarea periodică către instanță în conformitate cu o procedură prevăzută de lege (art. 246 din Codul de Procedință Penală) constituie o încălcare a articolului 1 în ceea ce privește detenția reclamanților? 3. Autoritățile nu au eliberat reclamanții în conformitate cu legea (art. 494 din Codul de Procedință Penală) în urma hotărârilor judecătorului italian care ordonă eliberarea reclamanților constituie o încălcare a articolului 5 § 1? 4. Reclamanții au eliminat măsurile interne în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție?

17 January 2008

FOURTH SECTION

Application no. 41670/04 by Ali SUFJA against Albania lodged on 16 November 2004 and Application no. 2469/05 by Shkelqim SUFJA against Albania lodged on 16 November 2004

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicants, Mr Ali Sufja and Mr Shkelqim Sufja, brothers, are Albanian nationals who were born in 1970 and 1969 respectively. Mr Ali Sufja, (“the first applicant”) lives in Lezha, Albania, and Mr Shkelqim Sufja, (“the second applicant”) is currently serving a prison sentence in Albania. They are represented before the Court by Ms F. Mavilla, a lawyer practising in Bologna, Italy. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The background to the applicants' arrest On 21 January 2003 the Bologna investigating judge ordered the applicants' arrest on charges of international drug trafficking and imposed on them the precautionary measure ( misure cautelari ) of detention in prison pending trial.

On 25 February 2003 the applicants were arrested in Albania in compliance with an Italian arrest warrant. On 28 February 2003 the Lezha District Court validated the applicants' arrest and decided on precautionary measures of detention pending trial in compliance with the Italian arrest warrant. On 21 March 2003 and 28 May 2003, the Shkodra Court of Appeal and the Supreme Court respectively upheld the District Court's decision on the lawfulness of their arrest and pre-trial detention. On 26 March 2003 the Italian authorities requested the applicants' extradition to Italy. Because it was not possible to extradite them, since they were Albanian nationals, the Albanian authorities initiated criminal proceedings against them on the same charges.

2. The first applicant's detention from 26 June 2003 to 4 March 2004 On 16 June 2003, following an appeal by the first applicant, the Bologna District Court, sitting as the authority with jurisdiction to decide on measures affecting the liberty of persons (“ tribunale della libertà e del riesame ”), upheld his release from prison pending trial. On 18 July 2003 the Italian Ministry of Justice withdrew its request for his extradition to Italy. On 28 July 2003 and 3 October 2003 the Italian Embassy in Albania informed the Albanian Ministry of Justice by a note verbale of the withdrawal of their request for “his extradition or alternatively the initiation of criminal proceedings against him”. The Albanian authorities failed to release the applicant, who had been detained in compliance with the Italian judge's order.

On 16 February 2004 the Bologna District Court dropped the charges against the first applicant on the ground that he had not committed the alleged offence (“ per non aver commesso il fatto ”). On an unspecified date the first applicant lodged a request with the Lezha District Court asking to be released in the light of the new circumstances. On an unspecified date the judge requested the Prosecutor's Office to confirm the authenticity of the Italian court's decisions. On 1 March 2004 the Albanian Prosecutor's Office confirmed to the Lezha District Court that the Italian authorities had in fact made those decisions. On 4 March 2004, having regard to the Bologna District Court's decision of 16 June 2003 and the failure of the Lezha prosecutor's office to submit any evidence that could have justified the applicant's detention, the Lezha District Court released him pending trial.

The domestic court made the applicant's release conditional on his reporting to a police station. The first applicant did not lodge an appeal with the Albanian courts challenging the lawfulness of his detention from 26 June 2003 to 1 March 2004. On 3 October 2005 the Tirana Assize District Court acquitted the applicant of the charges against him. 3. The second applicant's detention from 18 August 2004 to 3 October 2005 On 18 August 2004, having regard to the prosecutor's failure to order within the relevant time the initiation of criminal proceedings against the second applicant, the Bologna investigating judge ordered his release pending trial, on the basis of Article 303 of the Italian CCP, which lays down the maximum permitted periods of detention pending trial.

On 28 September 2004 the applicant's representative requested the Italian authorities to inform the Albanian authorities of the decision of 18 August 2004, since he was still in detention in Albania in compliance with the Italian judge's warrant. On 6 October 2004, the Italian Ministry of Justice informed the applicant's representative that it had transmitted the decision of 18 August 2004 to the Albanian authorities, without specifying when. On 3 October 2005 the Tirana Assize District Court, reclassifying the charges against the applicants, found the second applicant guilty of the organisation and direction of criminal organisations involved in international drug trafficking and sentenced him to twelve years' imprisonment.

The court failed to make any reference to the Bologna court's decision of 18 August 2004 in respect of the second applicant. The second applicant failed to inform the Registry whether he had lodged appeals with the competent domestic courts against the decision which had led to his conviction and on the validity of his detention from 18 August 2004 to 3 October 2005. B. Relevant domestic law The Code of Criminal Procedure, as follows, in the relevant parts reads: Article 246 Enforcement of detention orders (...) 6. Every two months following the execution of a detention order, the prosecutor shall give information to the court which issued that order. The information shall be submitted in writing and shall contain information on the status of the proceedings, the questioning of the defendant and other persons, and a summary of information received, and shall have attached copies of documents in the file.

When the case warrants, the judge may revoke or replace the order. Article 260 Revocation and replacement of detention orders 1. Detention orders are revoked immediately when it is proved that the grounds to apply them are lacking. (...) 4. The application of the prosecutor or defendant for the revocation or replacement of a detention order is heard by the court within five days of its being lodged. When the case warrants, the court may also decide ex officio during pre-trial admission of evidence or during trial.

Article 491 Dismissal of requests for extradition 1. Extradition may not be provided: (...) (g) when the person whose extradition is requested is an Albanian citizen and there is no agreement otherwise providing; (...) Article 494 Temporary deprivation of liberty 1. On a request by another country's authorities, presented by the Minister of Justice through the prosecutor in the competent court, the court may temporarily impose deprivation of liberty before the request for extradition arrives.

2. The measure may be imposed when: (a) the foreign authority has declared that the person has been subjected to a measure restricting his personal freedom or to a prison sentence and that it is going to present a request for extradition; ... 6. Deprivation of liberty shall be revoked in the event that the request for extradition and the documents enclosed do not reach the Ministry of Justice within thirty days of notification . COMPLAINTS Relying on Article 5 §§ 1, 3 and 4 of the Convention, the applicants complained of the unlawfulness of their detention by the Albanian authorities together with the impossibility for them to effectively challenge the reasonableness of the length of the pre-trial detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Were the applicants deprived of their liberty in the periods from 28 July 2003 to 4 March 2004 (the first applicant) and from 18 August 2004 to 3 October 2005 (the second applicant) in breach of Article 5 § 1 of the Convention? 2. Did the prosecutor's failure to report periodically to the court in accordance with a procedure prescribed by law (Article 246 of the Code of Criminal Procedure) amount to a breach of Article 5 § 1 as regards the applicants' detention? 3. Did the authorities' failure to release the applicants as required by law (Article 494 of the Code of Criminal Procedure) following the Italian judge's decisions ordering the applicants' release amount to a breach of Article 5 § 1? 4. Did the applicants exhaust domestic remedies in respect of their complaints under Article 5 § 1 of the Convention?