ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1508 din data de 9 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brașov a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 RON (rezultată prin stabilirea unui număr de 200 zile-amendă, respectiv a cuantumului de 10 RON corespunzător unei zile-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive instituită față de inculpatul A. în cauză, dispunând, ca urmare, în baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., cu titlu executoriu, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu se află sub incidența unei măsuri preventive privative de libertate în altă cauză.

În baza art. 72 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că inculpatul A. a fost reținut timp de 24 de ore, începând cu data de 20 februarie 2019, ora 02:00 până la data de 21 februarie 2019, ora 02:15, și arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada 15 mai 2019 - 9 august 2019, inclusiv, și s-a înlăturat, pe cale de consecință, din pedeapsa aplicată acestuia (2000 RON amendă) suma de 870 RON (corespunzătoare unui număr de 87 zile amendă), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa finală a amenzii de 1.130 RON.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen.

S-a constatat că persoanele vătămate SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL nu s-au constituit părți civile în procesul penal întrucât prejudiciile cauzate acestora au fost recuperate prin restituirea de către organele de urmărire penală a bunurilor sustrase.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de SC F. SRL și, în consecință, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpatului A. (alătură de coinculpații G., H. și I.) la plata către partea civilă a sumei de 16159,9 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași hotărâre au fost pronunțate soluții și cu privire la inculpații G., H. și I.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.

Prin Decizia penală nr. 887/A din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr. 1508 din 9 august 2019, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2019, reținând în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii ordinare de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 887/A din 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 18 februarie 2020.

În argumentarea cererii, s-a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată inculpatului A. (de instanța de fond, menținută de către de apel) pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 200 de zile amendă, se află în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât limita minimă legală a pedepsei cu amenda prevăzută de lege pentru infracțiunea anterior menționată, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., ar fi de 202 - 203 de zile amendă.

În considerarea argumentelor invocate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii prin stabilirea în sarcina inculpatului A. a unei pedepse legale.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2019.

Prin referatul din 9 iunie 2020, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 14 iulie 2020.

Prin Încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a amânat cauza, în procedura prev. de art. 440 C. proc. pen., la data de 28 iulie 2020, pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia.

Raportul întocmit de magistratul asistent a fost depus la dosarul cauzei la data de 30 iunie 2020.

Prin Încheierea din 28 iulie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A. S-a trimis cauza Completului C2, în vederea judecării recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cu citarea intimatului-inculpat A. pentru termenul din 6 octombrie 2020.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a constatat că aceasta a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație. De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., fiind formulată de procurorul șef al secției Judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în condițiile în care parchetul a formulat și apel în cauză. Totodată, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea extraordinară de atac, organul judiciar din care acesta face parte, dar și hotărârea care se atacă, cererea fiind semnată de persoana care a exercitat recursul în casație. În ceea ce privește condiția prev. de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și-a întemeiat recursul în casație pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei s-a constatat că argumentele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în susținerea cazului de recurs în casație prev. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează limita pretins nelegală a pedepsei principale cu amenda stabilită în sarcina inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., se circumscriu, în mod formal, dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Ca urmare, constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis-o în principiu și a stabilit termen de judecată la data de 06 octombrie 2020.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a formulat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) și art. 41 alin. (1) din C. pen. și aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În susținerea cererii, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului A. de instanța de fond și menținută de către de apel, pentru săvârșirea anterior menționate, respectiv infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 2 acte materiale, art. 77 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 200 de zile amendă, se află în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât limita minimă legală a pedepsei cu amenda prevăzută de lege pentru infracțiunea anterior menționată, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., ar fi de 202 - 203 de zile amendă.

Înalta Curte reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege. De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

După cum se observă, inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., soluție menținută și de instanța de apel.

Potrivit art. 228 alin. (1) din C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2000 RON amendă penală aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de instanța de apel este o pedeapsă nelegală, în condițiile aplicării art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., fiind incident cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cauză, inculpatului A. i-a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 77 lit. a) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., precum și starea de recidivă post executorie fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (2) din C. pen., referitoare la concursul între cauze de atenuare și agravare, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. De asemenea, dispozițiile art. 78 alin. (1) din C. pen. prevăd că în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. De asemenea, art. 36 alin. (1) din C. pen., privind pedeapsa pentru infracțiunea continuată, stabilește că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii, art. 43 alin. (5) din C. pen. privind pedeapsa în caz de recidivă stabilește că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. În cauză, inculpatului i-au fost aplicate și dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor pedepsei amenzii cu o pătrime.

Așadar, în urma calculului matematic, având în vedere dispozițiile anterior menționate, limitele de pedeapsă în care instanța de fond ar fi trebuit să se orienteze erau între 270 și 500 zile de închisoare, iar prin aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limita minimă de pedeapsă ar fi fost 202,5 zile, așa încât, raportarea instanței de fond, soluție menținută și în apel, la un număr de zile amendă de 200 este sub limita minimă legală rezultată în urma aplicării dispozițiilor menționate.

În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare.

Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație.

A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigențe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancțiuni, se impune a fi efectuată de o instanță ce se găsește într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcție și de jurisprudența constantă a instanței supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operațiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanță, va proceda în consecință și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Brașov.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident și la dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancționator incident pentru inculpatul A..

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A.. Va casa decizia atacată și va dispune rejudecarea cauzei de Curtea de Apel Brașov.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A.

Casează decizia atacată și dispune rejudecarea cauzei de Curtea de Apel Brașov.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM