ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 75 din 23 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 6 octombrie 2019 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut următoarele:

În ceea ce privește apelul declarat de către inculpatul A., prin care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, Curtea a apreciat că instanța de fond a aplicat corect criteriile de individualizare.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții - reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii care să țină seama de persoana căreia îi este destinată.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond este aptă să îndeplinească, atât rolul represiv cât și educativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, la individualizarea pedepsei, ținându-se cont de un ansamblu de criterii, printre care și urmările efective produse.

Scopul pentru care inculpatul a săvârșit fapta a fost acela al procurării veniturilor și această activitate ilicită a fost singura soluție întrevăzută pentru a-și întregi banii necesari vieții.

Periculozitatea se impune a fi percepută însă ca o alternativă la gravitatea faptei săvârșite, privită drept criteriu de stabilire a sancțiunii penale.

Gravitatea faptei săvârșite reprezintă un criteriu obiectiv, iar periculozitatea poate fi concepută doar prin raportare la o persoană.

Curtea a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului trebuie analizată în contextul în care problema abuzului de droguri și traficului ilicit devine tot mai îngrijorătoare. Pericolul deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, astfel încât traficanții se îndreaptă cu prioritate către aceștia. Persoanele implicate în activități infracționale de această factură cunosc cu precizie faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu prea mai are scăpare căci de la mimetism se trece ușor la dependență și nu sunt rare cazurile în care au final tragic.

A reținut că inculpatul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc - cannabis, faptă ce prezintă un grad de pericol social deosebit pentru că aduce atingere unei valori extrem de importante pentru societate și anume, sănătatea publică, la nivel național și mondial, depunându-se eforturi pentru eradicarea fenomenului, inclusiv prin incriminarea mai aspră a acestui gen de fapte, reținându-se că este cel mai consumat drog din lume, fiind un depresor cu efecte halucinogene în cazul intoxicației acute.

Curtea a constatat că infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc este de o gravitate evidentă, dată și de natura drogului deținut în vederea vânzării - cannabis, de cantitatea mare - peste 600 kg, de consecințele pe care le produc acest gen de fapte asupra sănătății publice, din înmulțirea alarmantă și rezonanța socială deosebit de negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.

Împotriva acestei decizii penale, apelantul A. a formulat apel.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2020, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție, pe cale de excepție, admisibilitatea căii de atac formulate.

Examinând apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că este inadmisibil urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, conform art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, decizie definitivă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 75 din 23 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

Așadar, Înalta Curte constată că apelul de față a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM