ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3909/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții O.S., C.C., M.V., G.L., G.A., A.V., G.I. și S.N. au chemat în judecată Curtea de Conturi a României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare din 05 mai 2008 cu privire la constatările de la pct. 1 al acestuia, precum și adresa din 23 iunie 2008, susținându-se că în cuprinsul acestui proces-verbal s-a reținut răspunderea lor materiale solidară pentru suma de 24.363.374 RON, plus dobânzi în sumă de 15.713.280 RON, prejudiciul creat SC B.E. SA Suceava prin respingerea deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că procesul-verbal a cărei anulare o solicită este legal și întocmit în afara atribuțiilor controlorilor financiari, invocând dispozițiile art. 140 din Constituția României în condițiile în care Curtea de Conturi a stabilit că sunt răspunzători pentru prejudiciul creat față de SC B.E. SA Suceava, societate comercială cu fonduri proprii și private, și-a depășit în mod cert competența săvârșind astfel un abuz. Prin același proces-verbal, s-a înregistrat o depășire nepermisă a termenului de soluționare a solicitărilor de rambursare, fără a se avea în vedere faptul că au fost solicitate mai multe puncte de vedere de Ministerul Economiei și Finanțelor în problema rambursărilor de TVA și că pe durata obținerii acestor informații termenul de soluționare a cererilor s-a prelungit.

La termenul de judecată din 24 iulie 2008, B.G.L. a depus cerere de intervenție în interes propriu, solicitând la rându-i anularea în parte a procesului-verbal de constatare din 05 mai 2008, invocând aceleași motive de anulare avute în vedere de reclamanți. Prin încheierea din 30 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea ei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamanții. Sesizată cu soluționarea acestei cauze, prin strămutare, Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că pentru ședința publică din 05 martie 2009, prin precizările dispuse Curtea de Conturi a României a învederat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Târgu Mureș, dar și excepția tardivității acțiunii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 142 din 19 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.G.L. dispunând anularea procesului-verbal de sancționare din 05 mai 2008 cu privire la constatările de la pct. 1, precum și adresa din 23 iunie 2008. Totodată, a obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenientului suma de 900 RON cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut cu privire la excepțiile invocate următoarele: - În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se constată că întrucât prin actul contestat s-a instituit o răspundere solidară împotriva reclamanților și a intervenientului pentru suma de 24.363.274 RON, valoarea fiind peste 500.000 RON competența materială de soluționare a cauzei, revine Curții de apel. - Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Târgu Mureș, se constată că această a fost stabilită prin încheierea nr. 70 din 09 ianuarie 2009, prin admiterea cererii de strămutare.

- Cu privire la tardivitatea formulării acțiunii aceasta a fost respinsă, instanța constatând că nu s-a făcut dovada comunicării procesului-verbal contestat către persoanele fizice împotriva cărora a fost angajată răspunderea materială pentru sumele reținute în procesul-verbal. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii materiale a reclamanților și intervenenietului care îndeplinesc funcția de controlori în cadrul autorității publice pentru D.G.F.P. Suceava și ținând seama de faptul că dispoziția de angajare a răspunderii salariale a reclamanților și intervenientului a fost dată de reprezentanți Curții de Conturi, cu depășirea competențelor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 94/1992, acțiunea reclamanților și a intervenientului în interes propriu sunt întemeiate, dispunându-se admiterea acestora.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Curtea de Conturi a României, susținând în esență următoarele critici: În mod greșit instanța de fond a reținut că întocmirea procesului-verbal de constatare s-a realizat cu depășirea competențelor Curții de Conturi având în vedere dispozițiile art. 25 lit. g) din Legea de organizare și funcționare în vigoare la momentul efectuării controlului, având în vedere că SC B.E. SA era o societate comercială cu capital integral de stat.

A susținut recurenta că efectuarea controlului a avut ca scop verificarea respectării dispozițiilor legale privind gestionarea și folosirea fondurilor publice, potrivit dispozițiilor art. 21 și art. 25 lit. b) din Legea nr. 94/1992 republicat, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002 în vigoare la data efectuării controlului, iar procesul-verbal de constatare a fost întocmit cu respectarea prevederilor Normelor de control financiar ulterior și valorificare a constatărilor, acțiunea de control fiind efectuată în baza Programului de control aprobat de Plen și cu respectarea tematicii de control. Au fost formulate critici de către recurentă și cu privire la reținerea eronată a instanței de fond, potrivit căreia actul atacat reprezintă titlu executoriu, deși procesul-verbal de constatare stabilește măsuri pentru eliminarea abaterilor constatate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere, considerentele următoare: Astfel, în vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte, constată că se impune analizarea obiectului cauzei. În cauza de față, reclamanții au solicitat anularea unui act administrativ, respectiv procesul-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană Suceava – Direcția de Control Financiar Ulterior, la data de 30 aprilie 2008 și înregistrat în 05 mai 2008 la instituția controlată, respectiv D.G.F.P.

Suceava. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică nu se dispune altfel.

Așadar, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ și fiscal prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ atacat. În cauza de față, operează criteriul rangului organului emitent aplicabil în cazul actului administrativ care nu are ca obiect taxe, impozite, contribuții. Litigiul de față privește un act de control procesul-verbal de constatare din 05 mai 2008 încheiat de controlori financiari din cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Județene Suceava. Prin urmare, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ. care atestă competența Tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ: Pe de altă parte, valorificarea constatărilor din procesul-verbal de constatare și căile de atac împotriva modului de valorificare a constatărilor sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 94/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare, atribuții preluate de instanțele de judecată potrivit dispozițiile art. 140 alin. (1) din Constituția României din 1991, revizuită în anul 2003 și ale art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă Curtea de Conturi se preiau de către Tribunale.

Astfel fiind, reținând că obiectul cauzei de față fiind contestarea unui act întocmit de către Camera de Conturi Suceava, prin urmare competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. În consecință, având în vedere considerentele arătate Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) și art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere cererea de strămutare admisă anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 142 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.