ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3909/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții O.S., C.C., M.V., G.L., G.A., A.V.,

G.I. și S.N. au chemat în judecată Curtea de Conturi a României, solicitând instanței

ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de

constatare din 05 mai 2008 cu privire la constatările de la pct. 1 al acestuia,

precum și adresa din 23 iunie 2008, susținându-se că în cuprinsul acestui proces-verbal

s-a reținut răspunderea lor materiale solidară pentru suma de 24.363.374 RON, plus

dobânzi în sumă de 15.713.280 RON, prejudiciul creat SC B.E. SA Suceava prin respingerea

deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că procesul-verbal a cărei anulare o solicită este legal și

întocmit în afara atribuțiilor controlorilor financiari, invocând dispozițiile

art. 140 din Constituția României în condițiile în care Curtea de Conturi a stabilit

că sunt răspunzători pentru prejudiciul creat față de SC B.E. SA Suceava, societate

comercială cu fonduri proprii și private, și-a depășit în mod cert competența săvârșind

astfel un abuz.

Prin același proces-verbal,

s-a înregistrat o depășire nepermisă a termenului de soluționare a solicitărilor

de rambursare, fără a se avea în vedere faptul că au fost solicitate mai multe puncte

de vedere de Ministerul Economiei și Finanțelor în problema rambursărilor de TVA

și că pe durata obținerii acestor informații termenul de soluționare a cererilor

s-a prelungit.

La termenul de judecată

din 24 iulie 2008, B.G.L. a depus cerere de intervenție în interes propriu, solicitând

la rându-i anularea în parte a procesului-verbal de constatare din 05 mai 2008,

invocând aceleași motive de anulare avute în vedere de reclamanți.

Prin încheierea din 30

ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea

ei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de

reclamanții.

Sesizată cu soluționarea

acestei cauze, prin strămutare, Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că pentru ședința

publică din 05 martie 2009, prin precizările dispuse Curtea de Conturi a României

a învederat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Târgu

Mureș, dar și excepția tardivității acțiunii.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 142

din 19 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererea

de intervenție în interes propriu formulată de B.G.L. dispunând anularea procesului-verbal

de sancționare din 05 mai 2008 cu privire la constatările de la pct. 1, precum și

adresa din 23 iunie 2008.

Totodată, a obligat pârâții

să plătească reclamanților și intervenientului suma de 900 RON cu cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut cu privire la excepțiile invocate următoarele:

- În ceea ce privește

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu Mureș, prin raportare la

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se constată că întrucât prin

actul contestat s-a instituit o răspundere solidară împotriva reclamanților și a

intervenientului pentru suma de 24.363.274 RON, valoarea fiind peste 500.000 RON

competența materială de soluționare a cauzei, revine Curții de apel.

- Referitor la excepția

necompetenței teritoriale a Curții de Apel Târgu Mureș, se constată că această a

fost stabilită prin încheierea nr. 70 din 09 ianuarie 2009, prin admiterea cererii

de strămutare.

- Cu privire la tardivitatea

formulării acțiunii aceasta a fost respinsă, instanța constatând că nu s-a făcut

dovada comunicării procesului-verbal contestat către persoanele fizice împotriva

cărora a fost angajată răspunderea materială pentru sumele reținute în procesul-verbal.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele pentru angajarea răspunderii

materiale a reclamanților și intervenenietului care îndeplinesc funcția de controlori

în cadrul autorității publice pentru D.G.F.P. Suceava și ținând seama de faptul

că dispoziția de angajare a răspunderii salariale a reclamanților și intervenientului

a fost dată de reprezentanți Curții de Conturi, cu depășirea competențelor prevăzute

de art. 21 din Legea nr. 94/1992, acțiunea reclamanților și a intervenientului în

interes propriu sunt întemeiate, dispunându-se admiterea acestora.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Curtea de Conturi a României,

susținând în esență următoarele critici:

În mod greșit instanța

de fond a reținut că întocmirea procesului-verbal de constatare s-a realizat cu

depășirea competențelor Curții de Conturi având în vedere dispozițiile art. 25

lit. g) din Legea de organizare și funcționare în vigoare la momentul efectuării

controlului, având în vedere că SC B.E. SA era o societate comercială cu capital

integral de stat.

A susținut recurenta că

efectuarea controlului a avut ca scop verificarea respectării dispozițiilor legale

privind gestionarea și folosirea fondurilor publice, potrivit dispozițiilor

art. 21 și art. 25 lit. b) din Legea nr. 94/1992 republicat, modificată și completată

prin Legea nr. 77/2002 în vigoare la data efectuării controlului, iar procesul-verbal

de constatare a fost întocmit cu respectarea prevederilor Normelor de control

financiar ulterior și valorificare a constatărilor, acțiunea de control fiind efectuată

în baza Programului de control aprobat de Plen și cu respectarea tematicii de control.

Au fost formulate critici

de către recurentă și cu privire la reținerea eronată a instanței de fond, potrivit

căreia actul atacat reprezintă titlu executoriu, deși procesul-verbal de constatare

stabilește măsuri pentru eliminarea abaterilor constatate.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate,

în condițiile prevăzute de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe,

motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere, considerentele următoare:

Astfel, în vederea stabilirii

competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte, constată că se impune

analizarea obiectului cauzei.

În cauza de față, reclamanții

au solicitat anularea unui act administrativ, respectiv procesul-verbal de constatare

încheiat de Camera de Conturi Județeană Suceava – Direcția de Control Financiar

Ulterior, la data de 30 aprilie 2008 și înregistrat în 05 mai 2008 la instituția

controlată, respectiv D.G.F.P. Suceava.

Potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin

lege organică nu se dispune altfel.

Așadar, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanțelor de

contencios administrativ și fiscal prin derogare de la prevederile C. proc. civ.,

în raport cu organul emitent și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ atacat.

În cauza de față, operează

criteriul rangului organului emitent aplicabil în cazul actului administrativ care

nu are ca obiect taxe, impozite, contribuții.

Litigiul de față privește

un act de control procesul-verbal de constatare din 05 mai 2008 încheiat de controlori

financiari din cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi

Județene Suceava.

Prin urmare, sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. care atestă competența Tribunalului ca primă

instanță în materia contenciosului administrativ:

Pe de altă parte, valorificarea

constatărilor din procesul-verbal de constatare și căile de atac împotriva modului

de valorificare a constatărilor sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 94/1992

republicată cu modificările și completările ulterioare, atribuții preluate de instanțele

de judecată potrivit dispozițiile art. 140 alin. (1) din Constituția României din

1991, revizuită în anul 2003 și ale art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin

Legea nr. 49/2004.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, dosarele aflate pe rolul colegiilor

jurisdicționale de pe lângă Curtea de Conturi se preiau de către Tribunale.

Astfel fiind, reținând

că obiectul cauzei de față fiind contestarea unui act întocmit de către Camera de

Conturi Suceava, prin urmare competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului,

ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158

alin. (3) și art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ

și fiscal, având în vedere cererea de strămutare admisă anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 142 din 19 noiembrie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.