ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 martie 2018 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Prahova, a solicitat suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării următoarelor acte administrative:

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/06.04.2011, precum și a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menționat, privind acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin 2011;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/11.05.2010, precum și a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menționat, privind acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin 2010;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/06.03.2009, precum și a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menționat, privind acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin 2009;

- procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014 privind cererea de plată nr. x/20.03.2008, precum și a Deciziei nr. 5435/18.03.2013, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal menționat, privind acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin 2008, până la soluționarea definitivă a prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 120 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Prahova, respingând cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins, ca nefondate, excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității, invocate de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dispunând suspendarea executării proceselor-verbale nr. x/2014, nr. y/2014, nr. z/2014 și nr. 956/2014, emise de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Ploiești, având ca obiect anularea proceselor-verbale menționate.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2014 aferent campaniei 2011, nr. 958/2014 aferent campaniei 2010, nr. 959/2014 aferent campaniei 2009 și nr. 956/2014 aferent campaniei 2008.

În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-pârâtă a formulat, în esență, următoarele critici în privința sentinței atacate:

Hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, întrucât reclamanta nu a demonstrat niciuna din cele două condiții ce rezultă din coroborarea prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, condiții care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natură a argumenta existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, în cazul în care actul administrativ ar fi executat.

Aspectele invocate de reclamantă în susținerea existenței cazului bine justificat și însușite de către instanța de fond, nu sunt de natură a demonstra aparența de nelegalitate a actului administrativ, astfel încât, nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta-pârâtă a învederat că nu orice diminuare a patrimoniului echivalează cu o pagubă, întrucât, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. În cauză, executarea obligațiilor bugetare au fost stabilite prin acte administrative care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.

4.1. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Prahova a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție - Aparat Central.

4.2. Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și corectă, sub aspectul constatării îndeplinirii condițiilor cererii de suspendare formulată în cauză.

Pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul înlăturării pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Prahova din cadrul procesual în recurs, având în vedere că soluția pronunțată în fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte a rămas definitivă prin nerecurare.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 17 aprilie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Analizând criticile de nelegalitate expuse de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, instanța de fond constatând în mod corect că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 și nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestor acte administrative.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Mai exact, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

În cauză, contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, prima instanță reținând în mod corect că argumentele reclamantei legate de reținerea unei situații de fapt eronate pentru emiterea celor patru titluri de creanță emise de autoritatea pârâtă, în sensul că există neconformități între suprafețele pentru care reclamanta a primit sprijin financiar și cele pentru care a făcut dovada dreptului de folosință în campaniile 2008-2011, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor contestate. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. Și Comisia ce, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Or, recurenta-pârâtă, fără a aduce argumente pertinente care să contrazică susținerile primei instanțe, a susținut doar că indiciile de nelegalitate reținute de judecătorul cauzei sunt chestiuni care țin de analiza pe fond a actelor administrative contestate, acte care se bucură de prezumția de legalitate până la pronunțarea instanței competente asupra acțiunii având ca obiect anularea acestora.

În acest sens, în raport de momentul temporal la care se soluționează prezenta cale de atac, reține Înalta Curte că prezumția de legalitate a proceselor-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 și nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011, este înlăturată (chiar dacă numai provizoriu, la acest moment, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în cererea de anulare), dat fiind faptul că, în cadrul acțiunii în anulare, înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2014*, prin sentința civilă nr. 235/05.12.2018 s-a dispus anularea acestor procese-verbale, precum și a deciziilor nr. x/18.03.2014, nr. y/19.03.2014, nr. z/18.03.2014 și nr. 6435/18.03.2014 de soluționare a contestațiilor administrative îndreptate împotriva titlurilor de creanță emise pentru intimata-reclamantă A. S.A.

Operează, așadar, o primă confirmare a indiciilor de nelegalitate ce au condus la luarea, de către prima instanță, a măsurii de temporizare a efectelor produse de actele administrative ce au fost ulterior anulate, măsură care își prelungește valabilitatea până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, nemaifiind oportun, în aceste condiții, să se reia analiza aspectelor ce țin de îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat.

În consecință, în mod corect prima instanță a constatat existența elementelor care să contureze îndeplinirea condiției cazului bine justificat pentru suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 și nr. 956/13.01.2014, emise pentru campaniile 2008-2011 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Înalta Curte reține că cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, deoarece, așa cum constant s-a reținut și în jurisprudența instanței supreme, prin cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăți.

De altfel, intimata-reclamantă a făcut dovada, în fața primei instanțe, a începerii executării silite a sumelor cuprinse în procesele-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 și nr. 956/13.01.2014.

Înalta Curte mai reține că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actele administrative contestate asupra reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, astfel cum susține recurenta-pârâtă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și 15, raportat la art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare a executării proceselor-verbale de constatare a neregularităților și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2014, nr. y/13.01.2014, nr. z/13.01.2014 și nr. 956/13.01.2014 este întemeiată.

Pentru considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 120 din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.