ÎCCJ, decizie (scj.ro #85436)

Actele de control sau impunere întocmite de organele ministerului finanțelor publice. Contestație. Procedura administrativ jurisdicțională Existența unei jurisdicții administrative reglementată pentru contestarea legalității unui act administrativ, obligă persoana vătămată să se adreseze mai întâi jurisdicției respective, nefiind admisibil să se adreseze direct instanței de contencios administrativ. Decizia nr.348 din 1 februarie 2002 Reclamanta SC. „N” a solicitat ca pe calea contenciosului administrativ să fie obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț să-i achite suma de 46.445.937 lei reprezentând penalități de 0,3% pentru restituirea sumei de 113.431.712 lei ce-i fusese reținută necuvenit.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.41 din 10 aprilie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Reclamanta a declarat recurs. Recursul este fondat, dar nu pentru considerentele de fond invocate de recurentă, ci în sensul celor ce vor fi arătate în continuare. Prin procesul verbal nr.284 din 27 iulie 2000 încheiat de Percepția Rurală Girov s-a constatat că reclamantei i-a fost reținută în plus suma de 167.593.160 lei, sumă ce a fost restituită cu ordinul de plată nr.2221 din 1 august 2000. Apreciind că restituirea sumei s-a efectuat cu întârziere reclamanta a calculat penalități de întârziere în valoare de 46.445.937 lei pe care le-a pretins prin adresa nr.198 din 26 septembrie 2000 înregistrată la Percepția Rurală Girov.

La această cerere, Percepția Rurală Girov a răspuns, cu adresa nr.842 din 24 octombrie 2001, că suma nu a fost niciodată calculată și reținută. Reclamanta a solicitat plata sumei de 46.455.937 lei, reprezentând penalități de 0,3%, în conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.195/1998, și de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, cu adresa nr.473 din 8 noiembrie 2000, care i-a răspuns prin adresa nr.4763 din 16 noiembrie 2000, că nu are temei legal. Rezultă că nu a fost respectată procedura administrativ jurisdicțională impusă de dispozițiile Legii nr.105/1997 neexistând o hotărâre a organului de control care în urma contestației să fie soluționate prin dispoziția motivată a DGFP județene.

Conform art.5 din Ordonanța de urgență nr.13 din 16 ianuarie 2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de până la 500 milioane lei se soluționează de organele specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, după caz, în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul. Existența unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea legalității unui act administrativ obligă persoana vătămată în dreptul sau interesul său legitim să se adreseze mai întâi jurisdicției respective.

Abia după epuizarea căilor administrative de atac devine posibilă sesizarea instanței de contencios administrativ conform art.4 din Legea nr.29/1990. Instanța s-a pronunțat asupra modului de aplicare a dispozițiilor art.23 din Legea nr.195/1998, privitor la prejudiciul invocat de reclamantă, ignorând lipsa actului administrativ jurisdicțional care este dispoziția de soluționare emisă de DGFP Neamț și care formează obiectul principal al controlului judecătoresc. Pentru corecta rezolvare a cauzei s-a admis recursul și s-a casat sentința, cu trimiterea dosarului la Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț.