ÎCCJ, decizie (scj.ro #85436)

Actele

de control sau impunere întocmite de organele ministerului finanțelor publice.

Contestație. Procedura administrativ jurisdicțională

Existența unei jurisdicții administrative reglementată pentru contestarea

legalității unui act administrativ, obligă persoana vătămată să se adreseze mai

întâi jurisdicției respective, nefiind admisibil să se adreseze  direct

instanței de contencios administrativ.

Decizia

nr.348 din 1 februarie 2002

Reclamanta  SC. „N” a solicitat ca pe calea contenciosului administrativ

să fie obligată Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț să-i achite suma

de 46.445.937 lei reprezentând penalități de 0,3% pentru restituirea sumei de

113.431.712 lei ce-i fusese reținută necuvenit.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și  de  contencios

administrativ, prin sentința civilă nr.41 din 10 aprilie 2001, a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Reclamanta a declarat recurs.

Recursul este fondat, dar nu pentru considerentele de fond invocate de

recurentă, ci în sensul celor ce vor fi arătate în continuare.

Prin procesul verbal nr.284 din 27 iulie 2000 încheiat de Percepția Rurală

Girov s-a constatat că reclamantei i-a fost reținută în plus suma de

167.593.160 lei, sumă ce a fost restituită cu ordinul de plată nr.2221 din 1

august 2000.

Apreciind că restituirea sumei s-a efectuat cu întârziere reclamanta a calculat

penalități de întârziere în valoare de 46.445.937 lei pe care le-a pretins prin

adresa nr.198 din 26 septembrie 2000 înregistrată la Percepția Rurală Girov.

La această cerere, Percepția Rurală Girov a răspuns, cu adresa nr.842 din 24

octombrie 2001, că suma nu a fost niciodată calculată și reținută.

Reclamanta a solicitat plata sumei de 46.455.937 lei, reprezentând penalități de

0,3%, în conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.195/1998, și de la

Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, cu adresa nr.473 din 8 noiembrie

2000, care i-a răspuns prin adresa nr.4763 din 16 noiembrie 2000, că nu are

temei legal.

Rezultă că nu a fost respectată procedura administrativ jurisdicțională impusă

de dispozițiile Legii nr.105/1997 neexistând o hotărâre a organului de control

care în urma contestației să fie soluționate prin dispoziția motivată a DGFP

județene.

Conform art.5 din Ordonanța de urgență nr.13 din 16 ianuarie 2001 privind

soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control

sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice,

contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de până la 500

milioane lei se soluționează de organele specializate din cadrul direcțiilor

generale ale finanțelor publice județene din cadrul direcțiilor generale ale

finanțelor publice județene, după caz, în a căror rază teritorială își are

domiciliul sau sediul contestatorul.

Existența unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea

legalității unui act administrativ obligă persoana vătămată în dreptul sau

interesul său legitim să se adreseze mai întâi jurisdicției respective.

Abia după epuizarea căilor administrative de atac devine posibilă sesizarea

instanței de contencios administrativ conform art.4 din Legea nr.29/1990.

Instanța s-a pronunțat asupra modului de aplicare a dispozițiilor art.23 din

Legea nr.195/1998, privitor la prejudiciul invocat de reclamantă, ignorând

lipsa actului administrativ jurisdicțional care este dispoziția de soluționare

emisă de DGFP Neamț și care formează obiectul principal al controlului judecătoresc.

Pentru corecta rezolvare a cauzei s-a admis recursul și s-a casat sentința, cu

trimiterea dosarului la Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț.