ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

18.12.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 4 iulie 2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, cererea formulată de către petentul A., prin care acesta a solicitat recunoașterea sau adaptarea pedepselor privative de libertate ce i-au fost aplicate prin hotărârile penale pronunțate de instanțele străine, respectiv autoritățile portugheze, constatarea că sunt concurente infracțiunile pentru care a fost condamnat de către autoritățile portugheze și de cele naționale și să se dispună contopirea pedepselor, potrivit regulilor prevăzute de legislația română, urmând a se dispune transferarea sa în sistemul penitenciar din România.

La termenul din 16 iulie 2019, apărătorul ales al petentului a precizat că solicită contopirea pedepselor pe care petentul le execută și recunoașterea hotărârii pronunțate de instanța din Portugalia.

Prin Sentința penală nr. 2289 din data de 16 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar x/2019 cauza a fost declinată Tribunalului Dolj, în temeiul art. 585 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) și art. 50 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiova a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani, prin Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018, a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

S-a mai reținut că la momentul formulării cererii petentul se afla în executarea unei alte pedepse, în Portugalia, solicitând contopirea pedepselor, iar pe cale incidentală recunoașterea hotărârii din Portugalia.

Instanța a arătat că potrivit disp. art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni, a recidivei, pluralitate intermediară sau acte care intră în conținutul aceleași infracțiuni.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție de află locul de deținere.

În speța de față, Judecătoria Craiova a apreciat că instanța de executare este Tribunalul Dolj, raportat la împrejurarea că cererea de contopire vizează Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin respingerea apelului, motiv pentru care a fost admisă excepția invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) și art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 26 iulie 2019, sub nr. x/2019.

Prin Sentința penală nr. 471 din data de 9 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj invocată din oficiu.

În temeiul art. 140 din Legea nr. 302/2004 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, analizând cererea formulată de către petentul condamnat A., Tribunalul Dolj a apreciat că în prezenta cauză competența materială revine Curții de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:

Prin cererea aflată pe rolul instanței, petentul a solicitat recunoașterea sau adaptarea pedepselor privative de libertate ce i-au fost aplicate prin hotărârile penale pronunțate de instanțele străine, respectiv autoritățile portugheze, constatarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat de către autoritățile portugheze și de cele naționale sunt concurente, solicitând contopirea pedepselor, potrivit regulilor prevăzute de legislația română, urmând a se dispune transferarea sa în sistemul penitenciar din România.

S-a reținut că, în motivare, petentul a arătat că prin Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, definitivă prin respingerea apelului, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de spălare a banilor, în această pedeapsă fiind contopită și pedeapsa de 3 ani, aplicată prin Sentința nr. 2086/2010 a Judecătoriei Arad.

S-a mai reținut că la sfârșitul anului 2009 petentul a plecat în străinătate unde a săvârșit mai multe infracțiuni de furt, fiind judecat și condamnat de autoritățile portugheze la pedeapsa cumulativă de 12 ani închisoare și 60 de zile de amendă, pedeapsă în a cărei executare se află, fiind încarcerat în Penitenciarul din Coimbra, Portugalia.

A considerat petentul că pedepsele de mai sus se referă la fapte săvârșite în aceeași perioadă de timp, fiind infracțiuni concurente, însă urmărite și judecate separat, independent unele de altele, fără ca instanțele să cunoască existența concursului de infracțiuni și întinderea acestuia. A mai arătat că tratamentul penal trebuie modificat în vederea executării în final a unei pedepse globale care s-ar fi aplicat în cazul în care pluralitatea infracțională ar fi fost de la început cunoscută. A solicitat aplicarea regulilor concursului de infracțiuni din vechiul C. pen. și computarea din aceasta a duratei pedepsei deja executate.

Analizând dispozițiile art. 140 din Legea nr. 302/2004, Tribunalul Dolj a reținut că în cazul în care o persoană solicită recunoașterea unei hotărâri străine în vederea contopirii pedepselor aplicate de instanțele străine cu pedepse aplicate de instanțele române, precum și transferarea în România în vederea executării pedepsei, instanța competentă este curtea de apel.

De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul RIL), instanța supremă a stabilit că cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire (nefiind competența exclusivă a curții de apel).

Tribunalul a reținut, astfel, că în situația persoanei condamnate în străinătate și în România pentru infracțiuni concurente, aflate în executarea pedepsei în străinătate la data formulării cererii, cererea de contopire a pedepselor adresată instanței române, în vederea deducerii pedepsei executate în străinătate poate avea loc doar în cazul în care se dispune transferul persoanei condamnate în România. În caz contrar, cererea urmează procedura prev. de art. 151 și urm. din Legea nr. 302/2004.

Cum prin cererea formulată petentul a solicitat contopirea pedepselor potrivit concursului de infracțiuni prevăzut de legea penală română (vechiul C. pen.), precum și transferarea sa ulterioară într-un penitenciar din România, având în vedere considerentele anterioare, Tribunalul a constatat că nu este competent să se pronunțe asupra cauzei de față.

Prin Sentința penală nr. 310 din data de 14 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus sesizarea instanței ierarhic superioare, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a arătat, în esență, că așa cum rezultă din dispozițiile art. 137 - 140 din Legea nr. 302/2004 ce reglementează procedura de recunoaștere a hotărârilor date de instanțele judecătorești ale statelor terțe, cererea statului emitent de recunoaștere a hotărârii judecătorești în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent prevăzută de art. 137 alin. (1) lit. a) precum și înscrisurile întocmite de statul emitent necesare recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor judecătorești se înaintează Ministerului Justiției care, potrivit dispozițiilor art. 140, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție domiciliază persoana condamnată, iar procurorul după efectuarea verificărilor prevăzute de art. 140 alin. (2) sesizează curtea de apel.

S-a constatat că în speță, curtea de apel nu a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu recunoașterea unei hotărâri pronunțate de o instanță de judecată în vederea transferării persoanei condamnate, în cadrul procedurii prevăzute de disp. art. 137 - 140 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a reținut că în motivarea cererii, contestatorul a precizat că obiectul principal al cererii îl reprezintă contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj precum și o pedeapsă de 12 ani închisoare aplicată de instanțele de judecată portugheze și recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțate de instanțele judecătorești străine.

Obiectul cauzei este dat de cererea formulată de contestator în raport cu disp. art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., privind modificarea unei pedepse în situația existenței concursului de infracțiuni și nu cel ce rezultă din dispozițiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care privesc măsuri premergătoare sesizării instanței, măsuri care, se îndeplinesc de Ministerul Justiției și parchet.

De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri, respectiv Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 3 ani închisoare. Curtea a mai reținut că din înscrisurile depuse de contestator, rezultă că a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 60 zile amendă, de Instanța Centrală - Coimbra, din Portugalia, pentru mai multe infracțiuni de furt.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că Tribunalul Dolj este instanța competentă să soluționeze cauza și să verifice dacă la acest moment procesual, sunt îndeplinite condițiile privind contopirea pedepselor indicate de contestator.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 11 decembrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 17 decembrie 2019, cu citarea contestatorului și asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., Înalta Curte, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte subliniază că problema de drept în prezenta cauză o reprezintă aprecierea naturii juridice a cererii formulate de petentul A.

Evaluând cererea formulată de petentul A., prin apărător ales, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect principal cererea de contopire a celor două pedepse pronunțate de Tribunalul Dolj prin Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 și de către autoritățile judiciare din Portugalia, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate cererii, aflate la dosarul Judecătoriei Craiova, cererile accesorii fiind recunoașterea hotărârii penale străine și transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

De asemenea, se observă că apărătorul ales al petentului, cu ocazia susținerii cererii în fața Judecătoriei Craiova, a precizat că petentul solicită contopirea pedepselor și recunoașterea hotărârii pronunțate de instanța din Portugalia (Sentința penală nr. 2289 din 16 iulie 2019, dosarul Judecătoriei Craiova).

Dispozițiile speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute de art. 585 alin. (1) lit. a) din secțiunea 1 "Schimbări în executarea unor hotărâri" a capitolului III "Alte dispoziții privind executarea" din titlul V "Executarea hotărârilor penale" din C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, o persoană condamnată poate solicita modificarea pedepsei dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Prin urmare, solicitarea având ca obiect constatarea existenței concursului între infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunțate de instanțe din România și hotărâri pronunțate de autorități judiciare străine și contopirea pedepselor, se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse.

Contrar celor reținute de Tribunalul Dolj, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 140 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, privind recunoașterea și executarea hotărârilor judiciare străine, întrucât nu există o solicitare în acest sens din partea statului emitent adresată Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate și care să fie ulterior înaintată parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. Simpla împrejurare că în cuprinsul cererii de modificare a pedepsei contestatorul A. solicită contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată de Instanța Centrală - Coimbra, Portugalia, nu îi conferă caracterul unei cereri prin care se solicită recunoașterea și executarea în România a hotărârii judecătorești pronunțate în străinătate.

Conchizând cu privire la natura juridică a cererii formulate de contestatorul A., Înalta Curte reține, sub aspectul instanței competente să soluționeze cauza, că potrivit art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să se pronunțe asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În speță instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri, respectiv Tribunalul Dolj, care a pronunțat Sentința penală nr. 97 din 26 februarie 2018 prin care s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.