ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 319/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (1) lit. a) teza II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect executarea mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, la data de 23.01.2019, în sensul arestării și predării către organele judiciare din Italia, a persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată rap.la art. 399 C. proc. pen., s-a menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de numitul A., precum și condițiile impuse acestuia prin încheierea din data 10.05.2019 a Curții de Apel Timișoara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut că din adresa nr. x transmisă la data de 09.05.2019 de către SIRENE România, formularul A, semnalarea Biroului Sirene Italia, rezultă că, împotriva cetățeanului român A., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Roma - Italia a emis la data de 22,01.2019, un mandat european de arestare în cauza nr. CATT.PG/x/18/AG, pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an și 13 zile închisoare din totalul de 2 ani și 4 luni, la care a fost condamnat prin sentința penală din data de 12.02.2013 a Curții de Apel Roma, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

S-a arătat că persoana solicitată a fost depistată, în data de 09.05.2019, de organele poliției de frontieră din cadrul PTF Nădlac, jud. Arad și a fost oprită în baza semnalării introduse de Biroul Sirene Italia la data de 08.04.2019, în vederea arestării și predării sale autorităților judiciare din Italia.

În baza dispozițiilor art. 101 alin. (2) rap. la art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, procurorul a emis ordonanță de reținere pe o durata de 24 ore, începând cu data de 09.05.2019, ora 15:10 și pana la data de 10.05.2019, ora 15:10.

Curtea a mai reținut că potrivit referatului întocmit a rezultat că, prin Sentința penală nr. 144/27.11.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galați a respins cererea autorităților italiene de executare în România a Sentinței penale nr. 8579/2012 RG - 1401/13 SENT din data de 12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Roma privind pe condamnatul A., iar la data de 22.01.2019, autoritățile judiciare din Roma au emis un nou mandat european de arestare pentru același rest de pedeapsă de 1 an și 13 zile închisoare, cu precizarea ca vor demara din nou procedura de recunoaștere a hotărârii penale și de executarea pedepsei în România.

S-a menționat că persoana urmărită a declarat că dorește să fie predat autorităților italiene pentru a lămuri situația juridică în legătură cu acest rest de pedeapsă, pe care consideră că l-a executat în modalitatea de liberare condiționată sub supraveghere, arătând, totodată, că în cazul în care are de executat un rest de pedeapsă, dorește să-l execute în Italia, iar nu în România, însă autoritățile italiene refuză să îl preia.

Văzând situația de fapt expusă în referat, precum și împrejurarea că pe rolul Curții de Apel Galați a mai existat o cauză asemănătoare prin care s-a respins sesizarea procurorilor, că din examinarea actelor puse la dispoziție rezultă că, la data de 22.01.2019, autoritățile judiciare din Roma au emis un nou mandat european de arestare pentru același rest de 1 an și 13 zile închisoare, cu precizarea ca vor demara din nou procedura de recunoaștere a hotărârii penale și de executarea pedepsei în România, că nu este explicită solicitarea expusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu privire la situația juridică a persoanei solicitate, în ce privește restul de pedeapsă rămas de executat de 1 an și 13 zile din pedeapsa la care a fost condamnat numitul A. prin sentința penală din data de 12.12.2013 a Curții de Apel Roma, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, Curtea a apreciat că este suficientă luarea măsurii controlului judiciar, stabilind în sarcina persoanei solicitate o serie de obligații pe care acesta trebuie să le respecte, sub sancțiunea revocării acestei măsuri, respingând propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind arestarea provizorie în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia, a persoanei urmărite internațional A..

Astfel, prin încheierea penală din data de 10.05.2019, rămasă definitivă prin necontestare s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind arestarea provizorie în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia, a persoanei urmărite internațional A..

În temeiul art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republ. , rap.la art. 211, art. 214 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar cu privire la persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2019 până în data de 08.06.2019, inclusiv

Cauza a fost amânată pentru termenele din data de 24.05.2019 și respectiv 03.06.2019, pentru a solicita informații suplimentare autorităților judiciare din Italia, pentru lămurirea obiectului mandatului european de arestare, cât și pentru traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

S-a mai arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus la dosar referatul cu propunere de arestare a persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare și predării către autoritățile judiciare din Italia, însoțit de mandatul european de arestare în limba română.

Prima instanță, examinând conținutul mandatului european de arestare, a observat că nu rezultă faptul că autoritățile judiciare emitente au aceeași solicitare precum cea din referatul Parchetului, respectiv predarea în Italia a persoanei solicitate, dimpotrivă, în mandat se face expres mențiunea că "dacă persoana căutată va fi arestată în țara sa de origine (România), autoritatea italiană competentă va iniția procedura de recunoaștere a executării pedepsei și de executare a acesteia în acea țară".

La fila x din mandatul european de arestare se mai arată că, în cazul în care persoana căutată va fi arestată în țara sa de origine, respectiv România, prezentul mandat european de arestare va fi imediat revocat, iar acest oficiu va activa imediat, în locul procedurii de predare, procedura de recunoaștere a sentinței de condamnare prin trimiterea certificatului prevăzut de Decizia Cadru 2008/909/GAI așa cum este modificată de Decizia Cadru 2009/299/GAI - care permite executarea menționatei sentințe în țara de cetățenie a persoanei care urmează a fi predată.

Raportat la aceste aspecte, instanța a apreciat că nu rezultă cu claritate obiectul mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, la data de 23.01.2019, pe numele persoanei solicitate A., având în vedere și solicitarea expusă în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, mai precis nu există corelație între cele două documente.

Toate aceste împrejurări au condus prima instanță la concluzia că nu se poate dispune executarea mandatului european de arestare nr. PG/x/18/AG emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma la data de 23.01.2019, pe numele persoanei solicitate A., astfel cum s-a solicitat inițial. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe rolul Curții de Apel Galați, s-a mai formulat o cerere similară de către autoritățile judiciare din Italia, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2018, când s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, iar ulterior s-a luat act de revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, și, în consecință, s-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii și punerea de îndată în libertate a numitului A..

Împotriva Sentinței penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecarea cauzei, admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, arestarea persoanei urmărite internațional A. pentru o perioadă de 30 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis în cauza nr. CAT. PG/x/18/AG, din data de 23 ianuarie 2019 și predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

În cuprinsul motivelor de contestație s-a arătat, în esență, faptul că mandatul european de arestare emis de autoritățile din Italia pe numele cetățeanului român A. îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și nu a fost retras, iar temeiul juridic [art. 109 alin. (1) rap. la art. 99 alin. (1) lit. a) teza a II a din Legea nr. 302/2004 republicată] reținut de instanța de fond pentru a motiva soluția de respingere a executării mandatului european de arestare contravine considerentelor reținute și nu are legătură cu cauza.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții legale, se constată că Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma a emis mandatul european de arestare nr. PG 38/18/AG la data de 23 ianuarie 2019 pe numele cetățeanului român B., pentru executarea unui rest de pedeapsă de 1 an și 13 zile închisoare, din totalul de 2 ani și 4 luni închisoare la care acesta a fost condamnat prin sentința penală din 12.03.2013 a Curții de Apel din Roma, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

Totodată, se observă din mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare că autoritățile judiciare din Italia au precizat că, în cazul în care persoana căutată este arestată în țara ei de origine, adică România, prezentul MEA va fi imediat revocat, iar acest Oficiu va activa imediat, în locul procedurii de predare, procedura de recunoaștere a sentinței de condamnare prin trimiterea certificatului prevăzut de Decizia Cadru 2008/909/JAI așa cum este modificată prin Decizia Cadru 3009/299/JAI - care permite executarea menționatei sentințe, în țara de cetățenie a persoanei care urmează a fi predată.

Rezultă, prin urmare, că autoritățile judiciare din Italia nu au emis mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, așa cum prevăd dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Mai mult, conform precizărilor autorității judiciare din statul emitent, la momentul arestării persoanei solicitate, mandatul european de arestare va fi imediat revocat.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că autoritățile judiciare din Italia, în mod evident, nu urmăresc punerea în executarea a mandatului european de arestare și, implicit, predarea cetățeanului român A., ci prin intermediul acestei proceduri se vizează arestarea persoanei solicitate pe teritoriul României pentru o eventuală procedură de recunoaștere a hotărârilor penale străine, în vederea punerii în executare în țară a restului de pedeapsă.

Ca atare, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege, în sensul că acesta nu are un scop clar definit, așa cum este prevăzut în dispozițiile legale anterior menționate, motiv pentru care se constată că sentința primei instanței este întemeiată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 110 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 4251 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.. va respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală privind pe intimatul persoană solicitată A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 176/PI din data de 03 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală privind pe intimatul persoană solicitată A..

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 964 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2019.

GGC - GV