ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.03.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 1462 din 16 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Constanța, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. în referire la art. 41 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 11-13 iunie 2016, persoană vătămată B. SRL) și

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 iunie 2016, persoană vătămată C. SRL), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, și-a însușit cantitatea de trei saci cu șrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL și pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x și semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta mun. Constanța, jud. Constanța - com. Căzănești, jud. Ialomița, la sediul destinatarului C. SRL; la 13 iunie 2016, în jurul orei 8:00, s-a prezentat la punctul de lucru al persoanei vătămate C. SRL, situat în com. Căzănești, jud. Ialomița și a pus în executare intenția de a induce în eroare beneficiarul transportului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a prezentat încărcătura de șrot de soia transportată cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x și semiremorcă basculabilă înmatriculată x ca fiind conformă cu standardele expeditorului, deși anterior înlocuise o cantitate de șrot de soia cu nisip, în scopul de a obține un folos material injust.

La termenul din data de 19 octombrie 2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, prin raportare la locul comiterii pretinselor infracțiuni deduse judecății.

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reținut prevederile art. 342 C. proc. pen.. și art. 346 alin. (6) C. proc. pen.. potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară are obligația de a verifica, în mod prioritar, dacă a fost sesizat cu o faptă care să atragă competența respectivei instanțe, urmând ca ulterior, în măsura în care constată că este competent, să analizeze legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

De asemenea, s-a arătat că art. 41 alin. (5) C. proc. pen. prevede că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost presupus comise pe raza comunelor Ciochina, respectiv Căzănești, jud. Ialomița, localități care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slobozia.

În concret, s-a reținut din expozitivul rechizitoriului că infracțiunea de delapidare - acțiunea de însușire a celor trei saci cu șrot de soia din marfa avută în gestiune - s-a consumat la domiciliul inculpatului din com. Ciochina, jud. Ialomița, aspecte consemnate la f. x par. ultim și f. x par. 1 din rechizitoriu.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a arătat că inculpatul primise acordul deținătorului mărfii de a se deplasa cu marfa la domiciliul său, astfel că nu s-a pus problema ca activitatea infracțională să fi debutat anterior acestui moment. De altfel, infracțiunea de înșelăciune s-a consumat cu prilejul inducerii în eroare a persoanei vătămate, la punctul de lucru al acesteia din com. Căzănești, jud. Ialomița.

În concluzie, s-a precizat că ambele pretinse infracțiuni deduse judecății au fost comise integral pe raza jud. Ialomița.

Pe cale de consecință, judecătorul de camera preliminară a reținut că urmărirea penală ar fi trebuit efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, ceea ce nu s-a întâmplat, urmărirea penală fiind efectuată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.

Având în vedere faptul că urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., procurorul avea obligația de a sesiza instanța competentă teritorial potrivit ordinii stabilite de textul de lege anterior menționat, și anume Judecătoria Slobozia, instanță în circumscripția căreia se găsește locul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Caracterul imperativ al ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că rezultă cu precizie din dispozițiile art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a precizat că și doctrina dezvoltată în urma intrării în vigoare a actualei legi procesual penale a semnalat același aspect, astfel: "În ipoteza în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) noul C. proc. pen., este obligatorie sesizarea instanței competente potrivit acestei ordini" (Procedură penală, Partea Generală, Mihail Udroiu, Ed. C.H. Beck,2014, f. x).

În concluzie, s-a constatat că urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., iar procurorul emitent al rechizitoriului nu a sesizat instanța competentă teritorial potrivit acestei ordini, respectiv Judecătoria Slobozia, încălcând dispozițiile imperative ale art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen.

Pe cale de consecință, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Prin Încheierea din 3 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 342 din C. proc. pen., art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, invocată din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență cu Judecătoria Constanța și în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (2) din C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, la termenul din 17 februarie 2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, prin raportare la situația de fapt reținută prin rechizitoriu și locul comiterii infracțiunii de delapidare dedusă judecății.

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

De asemenea, art. 346 alin. (6) prevede: "Dacă apreciază că instanța sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 și 51, care se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 41 din C. proc. pen.:

(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru infracțiunea de delapidare dedusă judecății, prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:

"inculpatul în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, și-a însușit cantitatea de trei saci cu șrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL și pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x și semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta municipiul Constanța, județul Constanța - comuna Căzănești, județul Ialomița, la sediul destinatarului C. SRL".

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că, în accepțiunea de loc al săvârșirii infracțiunii intră și locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar întrucât infracțiunea de delapidare este una de rezultat, de esența căreia ține producerea unui prejudiciu material persoanei vătămate, s-a observat că prejudiciul s-a produs în patrimoniul societății SC B. SRL cu sediul în municipiul Constanța, prin contravaloarea imputată de societatea beneficiară a transportului de șrot soia și contravaloarea analizelor efectuate asupra produselor.

De asemenea, în cauză, s-a apreciat că pentru a stabili cu exactitate locul însușirii șrotului este necesar a se parcurge cercetarea judecătorească, în cadrul căreia vor fi administrate mijloace de probă pentru stabilirea adevărului, ținând cont de situația de fapt dedusă judecății prin rechizitoriu, respectiv "inculpatul în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, și-a însușit cantitatea de trei saci cu șrot de soia din marfa pe care o gestiona (…) și pe care o transporta pe ruta municipiul Constanța, județul Constanța - comuna Căzănești, județul Ialomița" și poziția procesuală manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale.

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a considerat că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea ordinii prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., apreciind că procurorul emitent al rechizitoriului a sesizat inițial instanța competentă teritorial potrivit acestei ordini și anume Judecătoria Constanța.

Astfel, ținând cont de faptul că pretinsele infracțiuni au fost săvârșite atât în localități ce intră în circumscripția Judecătoriei Constanța, cât și în circumscripția Judecătoriei Slobozia, judecătorul de cameră preliminară a constatat aplicabilitatea art. 41 alin. (4) din C. proc. pen. ce stabilește ca atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate. Întrucât Judecătoria Constanța a fost mai întâi sesizată, competenta teritorială revenindu-i în urma săvârșirii uneia dintre fapte pe raza municipiului Constanța, s-a precizat că aceasta este instanța competentă teritorial să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 martie 2020, sub nr. x/2020/a2.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Constanța și Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Slobozia, pentru următoarele considerente:

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârșirii faptei;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) C. proc. pen..].

Dispozițiile art. 41 din C. proc. pen.. instituie o ordine de preferință pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenței teritoriale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 11 - 13 iunie 2016, persoană vătămată B. SRL) și tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 iunie 2016, persoană vătămată C. SRL), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că, în intervalul 11 iunie 2016 ora 19:10 - 13 iunie 2016 ora 7:55, inculpatul și-a însușit cantitatea de trei saci cu șrot de soia din marfa pe care o gestiona în calitate de angajat al B. SRL și pe care o transporta cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x și semiremorcă basculabilă înmatriculată x, pe ruta mun. Constanța, jud. Constanța - com. Căzănești, jud. Ialomița, la sediul destinatarului C. SRL; precum și că, la 13 iunie 2016, în jurul orei 8:00, s-a prezentat la punctul de lucru al persoanei vătămate C. SRL, situat în com. Căzănești, jud. Ialomița și a pus în executare intenția de a induce în eroare beneficiarul transportului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a prezentat încărcătura de șrot de soia transportată cu ansamblul rutier format din autotractor înmatriculat x și semiremorcă basculabilă înmatriculată x ca fiind conformă cu standardele expeditorului, deși anterior înlocuise o cantitate de șrot de soia cu nisip, în scopul de a obține un folos material injust.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată că, sub aspectul locului săvârșirii, ambele infracțiuni deduse judecății au fost comise pe raza județului Ialomița și în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slobozia. Astfel, acțiunea de însușire a încărcăturii de șrot s-a realizat în considerarea transportului destinat societății C., iar intenția de inducerea în eroare, a vizat aceeași persoana vătămată C. SRL, la punctul de lucru al acesteia din com. Căzănești, jud. Ialomița. În circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța se află doar sediul social al societății B. SRL, al cărei angajat era inculpatul, ce transporta marfa destinată societății C., situație în care acțiunea s-a produs pe raza Judecătoriei Slobozia, iar rezultatul infracțiunii de delapidare pe raza Judecătoriei Constanța. În ceea ce privește infracțiunea de inducere în eroare, indubitabil locul săvârșirii este determinat de societatea vizată de conduita ilicită, respectiv societatea C..

Ca urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.. în cauză, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. va reveni instanței în raza căreia se află locul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, chiar dacă unul dintre rezultatele infracționale s-a produs în raza teritorială a altei instanțe, rază în care, de altfel, funcționează și organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului.

În plus se constată că inculpatul are domiciliul în județul Ialomița (com. Ciochina, dosar u.p.), persoana vătămată C. SRL are punctul de lucru în județul Ialomița (Căzănești, dosar u.p.), iar martorii audiați în cauză în cursul urmăririi penale au domiciliul cu preponderență în județul Ialomița, aflat pe raza Judecătoriei Slobozia, astfel că judecata se va desfășura în bune condițiuni, respectiv cu asigurarea celerității și reducerea costurilor la această instanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.