ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.05.2019, sub nr. x/2019 reclamanta reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, solicitând suspendarea provizorie a procedurii de investigație declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447 din 24.06.2016 privind posibila încălcare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 ("Legea concurenței"), și ale art. 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ("TFUE") de către Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj pe piața serviciilor de acces la infrastructura aeroportuară necesară pentru prestarea serviciilor de handling la sol pe Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj ("Investigația"); suspendarea provizorie a executării Adresei Consiliului Concurenței nr. RG - 4740/10.04.2018 ("Adresa"); suspendarea provizorie a executării Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447/24.06.2016 ("Ordinul 447/2016") de declanșare a Investigației, până la soluționarea cererii de suspendare a Adresei și Ordinului 447/2016, depuse la Curtea de Apel Cluj la aceeași dată cu prezenta cerere.

Prin sentința civilă nr. 131 din data de 28 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu", în contradictoriu cu pârâta Consiliul Concurenței și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs principal reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" și recurs incident pârâtul Consiliul Concurenței.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială în sensul suspendării actelor atacate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

- prima instanță a încălcat dispozițiile art. 997 C. proc. civ. și dispozițiile art. 14, art. 15 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța a fond a ignorat conținutul specific capatului de cerere vizând suspendarea provizorie nu a unui act administrativ, ci a unei proceduri desfășurate de autoritatea administrativă - procedura de investigație demarată împotriva subscrisei, aspect care excede măsurilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 și nu poate fi considerată ca intrând în sfera de aplicarea a dispozițiilor de regim special al procedurii suspendării actului administrativ prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În al doilea rând, arată reclamanta, referitor la capetele 2 și 3 de cerere, acestea nu vizează suspendarea executării actelor administrative (Adresa nr. x și Ordinul nr. 447/2016) în sensul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, acestea fiind obiectul cererii subscrisei în dosarul nr. x/2019. Capetele de cerere 2 și 3 vizează suspendarea provizorie a executării acestor acte administrative până la soluționarea cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile speciale din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea de recurs incident, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, și 8 C. proc. civ., pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat admiterea recursului incident declarat atât împotriva sentinței civile nr. 131/28.05.2019 cât și împotriva încheierii din data de 27.05.2019, cu consecința modificării hotărârii cu privire la competența de soluționare și calificarea obiectului litigiului dedus judecății.

Preliminar, autoritatea pârâtă arată că nu a primit citația însoțită de copia acțiunii reclamantei și neaavând cunoștință de litigiu, nu a formulat nici întâmpinare.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:

- În mod greșit instanța de fond a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății, actele a căror suspendare se solicită fiind emise de autoritatea de concurență în exercitarea competențelor sale de investigație privind posibila încălcarea a Legii concurenței, prevăzute de art. 25 din lege. Procedura de investigație de finalizează printr-o decizie care poate fi atacată doar la Curtea de Apel București în virtutea competenței exclusive a cesteia în materia concurenței;

- În mod greșit instanța de fond a reținut că adresa a cărei suspendare se solicită reprezintă un act administrativ, acesta fiind cel mult o operațiune administrativă din cadrul procedurii de investigație, delimitându-se de actul administrativ final (decizie) emis de autoritatea de concurență, supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ.

Împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, criticile recurentei nefiind întemeiate.

În acest sens, autoritatea pârâtă susține că reclamanata nu demonstrează aparența unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., cererea fiind inadmisibilă. Tot astfel, adresa nr. x/10.04.2018 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale incidente, fiind motivată în mod corespunzător. Potrivit prevederilor pct. 11-12 din Instrucțiuni, anfgajamentele trebuie să elimine situația care a dus la declanșarea investigației și să contribuie suplimentar la protecția concurenței, or angajamentele formulate de reclamantă nu au fost de natură să înlăture îngrijorările concurențiale, neîndeplinind cerințele de fond în legătură cu accesul la infrastructura aeroportuară necesară prestării serviciilor de handling la sol, împărțirea spațiului disponibil pe Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj, precum și posibila limitare a numărului de operatori de handling la sol.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de 04.09.2019 reclamanta a precizat că argumentele avansate prin întâmpinare nu au drept scop susținerea legalității hotărârii de fond și prin urmare sunt irelevante pentru recursul formulat, solicitând, totodată, prin răspunsul la întâmpinarea la recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Concurenței, respingerea acestuia.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de 21.10.2019 pârâtul reiterează argumentele din cuprinsul recursului incident.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul recurentei-reclamante Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurenta-reclamantă Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a procedurii de investigație declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447 din 24.06.2016 privind posibila încălcare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 ("Legea concurenței") și ale art. 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ("TFUE") de către Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj pe piața serviciilor de acces la infrastructura aeroportuară necesară pentru prestarea serviciilor de handling la sol pe Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj ("Investigația"); suspendarea provizorie a executării Adresei Consiliului Concurenței nr. RG - 4740/10.04.2018 ("Adresă"); suspendarea provizorie a executării Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447/24.06.2016 ("Ordinul 447/2016") de declanșare a Investigației, până la soluționarea cererii de suspendare a Adresei și Ordinului 447/2016 cererii de suspendare a Adresei și Ordinului 447/2016, depuse la Curtea de Apel Cluj la aceeași dată cu prezenta cerere.

Prin ordinul a cărei suspendare se solicită, pârâtul Consiliul Concurenței a dispus declanșarea unei investigații privind posibila încălcare de către reclamantă a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din legea concurenței și ale art. 102 din TFUE pe piața serviciilor de acces la infrastructura aeroportuară necesară pentru prestarea serviciilor de handling la sol pe Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj.

Soluționând cauza, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente.

Astfel, în raport cu obiectul cererii de ordonanță președințială, respectiv suspendarea unui act administrativ - procedurii de investigație declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447 din 24.06.2016, executării Adresei Consiliului Concurenței nr. RG - 4740/10.04.2018 și a suspendarea provizorie a executării Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 447/24.06.2016, Înalta Curte reține că în mod judicios prima instanță a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 997 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii instanței de fond, aceasta nu a considerat ordonanța președințială incompatibilă, de plano, cu procedura contenciosului administrativ, ci a făcut o analiză a compatibilității prin prisma art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a considerat că, în raport de obiectul concret al cererii, nu sunt întrunite condițiile art. 997 C. proc. civ.

Prin reglementarea acestei instituții în dreptul procesual civil, s-a avut în vedere soluționarea de urgență a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun, ar putea determina datorită formalismului, rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia.

În acest sens, practica constantă a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt compatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

În consecință, norma de trimitere enunțată anterior nu avea, însă, ca obiect, decât acele dispoziții procedurale, pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în Legea contenciosului administrativ, în baza căreia a fost sesizată a se pronunța în primă instanță Curtea de Apel Cluj.

Cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară, decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.

Cu privire la recursul formulat de recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Concurenței se constată că au fost invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

Cu titlul prealabil, Înalta Curte reține că, în ședința de judecată, recurentul-pârât Consiliul Concurenței a declarat că nu mai susține motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., față de împrejurarea că la dosarul de fond se află formularul conținând înștiințarea, dovada de comunicare a citație la numărul de fax al pârâtului și confirmarea transmiterii acestuia.

Totodată, Înalta Curte arată că recurentul pârât a invocat drept motiv principal de reformare a sentinței primei instanțe, greșita soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Constanța, față de reglementarea competenței exclusive a Curții de Apel București, în materia concurenței, motiv ce primează în soluționare și se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și care este nefondat.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii", iar potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică, trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Incidența acestui motiv de casare impune ca excepția necompetenței instanței de fond să fi fost invocată de către partea interesată, iar instanța să fi pronunțat hotărârea trecând peste această excepție.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu subzistă deoarece, din actele dosarului de fond nu rezultă că excepția necompetenței Curții de Apel Constanța ar fi fost invocată de către pârât prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, iar invocarea acestei excepții direct în recurs nu poate fi primită.

Corelativ, se va respinge recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Concurenței și întemeiat pe criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât în raport de soluția preconizată în privința recursului principal, analiza acestuia nu mai este necesară.

Față de considerentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" împotriva sentinței civile nr. 131/2019 din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 131/2019 din data de 28 mai 2019 și a încheierii din data de 27 mai 2019, ambele ale Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă Aeroportul Internațional "Avram Iancu" Cluj împotriva sentinței civile nr. 131/2019 din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 131/2019 din data de 28 mai 2019 și a încheierii din data de 27 mai 2019, ambele ale Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2020.