ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2480/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub numărul x/2020 la data de 20.08.2020 reclamantul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se desființeze bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea RA Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj, până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 21.09.2020, pârâta a depus întâmpinare, f. x, invocând excepția necompetenței Tribunalului Cluj de a soluționa prezenta cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat să se constate neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1739/22.09.2020 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritorial exclusive a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției, instanța a reținut că, în esență, cauza ce face obiectul dosarului de fond, nu este de competența materială a Tribunalului, secția de contencios administrativ, fiind vorba despre un litigiu civil, temeiul de drept fiind raportat la C. civ., și nu există o prevedere expresă și derogatorie în C. civ., C. proc. civ. sau în codul administrativ în favoarea instanței de contencios administrativ de a soluționa un litigiu având obiectul "obligarea pârâtei de a înceta orice acte de administrare a unui imobil teren, dat în administrare societății reclamante", reținând faptul că societatea reclamantă nu se judecă în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, emitentul HCJ 113/28.05.2020 (Consiliul Județean Cluj), ci cu un terț, pârâta A. S.R.L..

Prin urmare, petitul principal al dosarului civ. nr. x/2020 este acela "obligație de a face", petitul privind pretențiile fiind unul subsecvent, ce se va analiza doar în ipoteza admiterii primului petit, astfel că instanța competentă material este, potrivit art. 94 alin. (1) lit. h), judecătoria. Judecătoria ar fi instanța competentă material să judece și un eventual litigiu de drept comun având ca obiect obligarea pârâtei de a desființa bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, în ipoteza transformării litigiului în unul de drept comun, potrivit art. 1001 C. proc. civ.

Din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile regulile de drept comun, și anume art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel; cum sediul pârâtului este în București, rezultă că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 2 București.

2.2. Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 7451 din 08.10.2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut, în esență că, în raport de art. 998 C. proc. civ. și de argumente doctrinare și jurisprudențiale, în condițiile în care pe rolul Tribunalului Cluj se afla înregistrat dosarul nr. x/2020, în care s-a dedus spre soluționare fondul dreptului litigios, aceleiași instanțe îi revine competența materială și teritorială să soluționeze prezenta cerere de ordonanță președințială prin care s-a solicitat luarea unei măsuri provizorii, până la soluționarea definitivă a respectivului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie obligarea, pe calea ordonanței președințiale, a pârâtei A. S.R.L. să desființeze, până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea RA Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Prin urmare, se impune a se stabili instanța competentă a soluționa fondul dreptului Aeroportului Internațional Avram Iancu Cluj R.A. de a cere desființarea barierei care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, dată în administrarea reclamantului.

Conform mențiunilor din programul de evidență informatizată a instanțelor, la data soluționării conflictului negativ de competență pendinte, dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, în care se judecă fondul dreptului, se afla în procedura prealabilă, neprocedându-se la verificarea competenței instanței până la acest moment.

Acesta avea ca obiect acțiunea confesorie formulată de reclamant în baza art. 870, art. 696 și art. 1357 C. civ., prin care solicita obligarea pârâtei A. S.R.L. să înceteze orice acte de administrare cu privire la imobilul teren proprietate publică a Județului Cluj, situat în str. x, identificat în CF x, în suprafață de 12.546 mp, transmis în administrarea reclamantei prin HCJ 113/28.05.2020, precum și cu privire la drumul de acces din strada x, situat pe parcela cu nr. cadastral x, înscris în CF x Cluj Napoca, dat în administrarea reclamantei - f. x, solicitând și obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a bunului dat în administrare, începând cu data formulării acțiunii și până la încetarea tulburării.

Astfel cum în mod corect a reținut și Tribunalul Cluj, cele două litigii nu au petite identice, or, dacă în litigiul de fond s-ar fi formulat ca petit principal (sau unul dintre acestea), petitul astfel cum a fost formulat în cuprinsul cererii de ordonanță președințială, în mod evident este o obligație de a face, care nu este de competența instanței de contencios administrativ sau de competența materială a tribunalului, fiind vorba despre un litigiu civil.

În speță, în cadrul ordonanței președințiale, temeiul de drept este raportat la dispozițiile de drept comun și nu există o prevedere expresă și derogatorie în favoarea instanței de contencios administrativ de a soluționa un litigiu având ca obiect o obligație de a face, anume "obligarea pârâtei de a înceta orice acte de administrare a unui imobil teren, dat în administrare societății reclamante", în condițiile în care societatea reclamantă nu se judecă în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, emitentul HCJ 113/28.05.2020 (Consiliul Județean Cluj), ci cu un terț, pârâta A. S.R.L..

De asemenea, judecătoria ar fi instanța competentă material să judece și un eventual litigiu de drept comun având ca obiect obligarea pârâtei de a desființa bariera care blochează drumul de acces situat pe parcela cu nr. cad x înscrisă în CF x Cluj Napoca, în ipoteza transformării litigiului în unul de drept comun, potrivit art. 1001 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere faptul că între dosarul de fond mai sus indicat și dosarul prezentei cauze există identitate de părți și doar o identitate parțială de obiect, în sensul că, pe calea ordonanței președințiale, se solicită doar desființarea barierei, în aplicarea dispozițiilor art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte constată că judecătoria este instanța competentă să soluționeze cererea formulată pe calea ordonanței președințiale.

Ca atare, din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile regulile de drept comun, și anume art. 107 C. proc. civ., cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum sediul pârâtului este în București, raportat la dispozițiile art. 998, art. 94 alin. (1) lit. h) și art. 107 C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.