ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. RADIO S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare x, la prețul diminuat cu 50% a imobilului din Brașov, clădire P E M, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 30/F/2019 pronunțată în data de 13 martie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. RADIO S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, având ca obiect suspendarea în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 executării silite din dosarul de executare x, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. RADIO S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii sale de suspendare, fără a indica un temei de drept.
În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă reiterează nemulțumirile legate executarea sa silită, fără a aduce critici concrete soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, pronunțată prin hotărârea recurată.
Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 28 ianuarie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."
Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:
"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."
Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":
"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."
Conform art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.:
"(2) La cererea de recurs se vor atașa (...), precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic.(3) Mențiunile prevăzute la (...), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.(...)"
Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Totodată și ștampila societății sau a apărătorului ales sau delegația de reprezentare sunt obligatorii, lipsa acestora conducând la aplicarea sancțiunii nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs prin fax, la data de 3 mai 2019, fiind înregistrată la instanța de fond la aceeași dată, recursul purtând o semnătura olografă (peste mențiunea S.C. Radio S.R.L., red. av. A.), semnătură care, datorită modalității de depunere, se regăsește în forma imprimată.
Totodată se reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă ștampila societății recurente sau a reprezentantului și/sau împuternicire avocațială de reprezentare din partea apărătorului ales avocat A..
Recurenta-reclamantă S.C. RADIO S.R.L. nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului, deși a fost citată cu mențiune în acest sens și nici nu a procedat la semnarea sau aplicarea ștampilei pe exemplarul aflat la dosarul cauzei.
În aceste condiții Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (2) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura și ștampila societății, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.
În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. RADIO S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. RADIO S.R.L. împotriva sentinței nr. 30/F/2019 din 13 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.