ÎCCJ, decizie (scj.ro #85014)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85014) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Funcționar public. Funcție de conducere. Dispoziție
verbală. Legalitate.
Legea nr.188/1999,
art
. 44
.
Din conținutul
dispozițiilor art.44 din Legea
nr
. 188/1999 privind
Statutul funcționarului public rezultă că dispozițiile date funcționarilor
publici de către superiorii ierarhici pot fi formulate nu numai în scris ci în
egală măsură în formă verbală.
Fapta
funcționarului public, care îndeplinind o funcție de conducere, nu a avizat
actele de control cu care nu era de acord, dar nici nu și-a manifestat
dezacordul în formă scrisă față de acestea, nu poate fi sancționată ca abatere
disciplinară, dispoziția sa de restituire a documentației către inspectorii
fiscali în vederea refacerii respectivelor acte, fiind valabilă chiar luată în
formă verbală, atâta timp cât a fost temeinic motivată.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
.
1727 din 22 martie 2007
Notă: Instanța a avut în vedere prevederile
art
.44 din Legea
nr
. 188/1999
privind statutul funcționarului public, în forma republicată în
M.Of
.
nr
. 251 din 22/03/2004, cu
modificările și completările ulterioare. Legea
nr
.
188/1999 a fost republicată în
M.Of
.
nr
. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă
numerotare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
de Apel Pitești la 07.09.2006, reclamantul BD a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Ordinului
nr
. 581/2006 prin care a fost sancționat disciplinar cu
diminuarea drepturilor
salariale
cu 5% pentru o
perioadă de o lună.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat
că îndeplinește funcția de director executiv adjunct în cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice Argeș și că în mod nereal s-a reținut în sarcina
sa că nu a valorificat actele de control fiscal la SC CM SRL Pitești prin
nesemnarea
deciziei de impunere pentru debitele
suplimentare, returnând totodată aceste acte, cât și sesizarea penală la
Serviciul Control Fiscal 2, fără rezoluție și fără a rezulta data returnării.
Astfel, arată reclamantul, SC CM SRL
Pitești a fost avizată în vederea efectuării unei inspecții fiscale generale și
întrucât administratorul acesteia a prezentat certificate medicale până la data
de 30.11.2005, inspectorii desemnați au întocmit un raport de inspecție
fiscală, cu stabilirea sumelor prin estimare, precum și o sesizare penală
privind refuzul nejustificat al administratorului de a prezenta documentele
legale la cele 3 somații.
Reclamantul a mai precizat că a restituit
documentația
nesemnată
, purtând discuții cu
inspectorii fiscali în vederea întocmirii actului de control cu respectarea
dispozițiilor legale, însă aceștia nu s-au conformat, iar că prevederile
art
. 44 și
art
. 47 din Legea
nr
. 188/1999 sau dispozițiile OMFP
nr
.
1304/2004 nu pot fi avute în vedere,
nefiind
incidente în cauză.
Prin Sentința
nr
.
110/F-C din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești - Secția Comercială și de
Contencios Administrativ, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând
anularea Ordinului nr.581/2006, emis de către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța
a reținut că din probele administrate rezultă că reclamantul nu putea să
avizeze niște acte cu care nu era de acord, iar faptul că nu și-a manifestat
dezacordul în formă scrisă, nu poate fi reținut în sarcina sa atâta vreme cât
nu există reglementări care să stabilească vinovăția, prin dispoziții legale,
regulamente interioare sau fișa postului.
Instanța a apreciat că nu se poate reține
nici tergiversarea recuperării sumei de bani de la societate sau chiar
prejudicierea bugetului de stat, întrucât raportul de inspecție fiscală a fost
întocmit la data de 30.11.2005, rost înregistrat la data de 02.12.2005,
dispunându-se refacerea controlului la începutul lunii ianuarie a anului
următor.
Totodată, a constatat instanța, semnarea de
către directorul executiv a programării de refacere a actului control în luna
ianuarie 2006, denotă achiesarea sa la punctul de vedere al reclamantului, cu
privire la calitatea actului de control.
Împotriva hotărârii pronunțate
de curtea de apel a formulat recurs în termenul legal Agenția
Națională de Administrare Fiscală prin care s-a solicitat, în temeiul
motivului de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 din Codul de procedură
civilă, admiterea căii de atac și modificarea, în parte, a sentinței atacate în
sensul respingerii acțiunii reclamantului BD ca neîntemeiată.
S-a învederat, prin cererea de recurs, că
instanța în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, considerând
că acesta nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa prin actul
administrativ contestat, în condițiile în care probele administrate în cauză nu
au fost analizate cu foarte marte atenție. S-a arătat, sub acest aspect, că
potrivit fișei postului aprobată de președintele ANAF, directorul executiv
adjunct avea atribuții de coordonarea, îndrumare și control a activității
serviciilor repartizate și de dispunere a măsurilor care să
asigure elaborarea la termen și de calitate a tuturor lucrărilor și că
simpla afirmație a reclamantului, făcută prin acțiune și însușită de
instanța de fond, conform căreia a purtat discuții cu inspectorii privind
modul nesatisfăcător în care au întocmit actul de control și a
restituit documentația
nesemnată
, dispunând totodată,
completarea acestor acte în conformitate cu dispozițiile legale incidente
în cauză, nu a fost susținută, nu a fost dovedită și nici suplinită prin vreun
act scris și nici prin declarații de martori.
Pe de altă parte, s-a precizat de
către recurentă că depoziția martorului BA, luată în instanță, este
contradictorie în raport de cea dată cu prilejul audierii în fața comisiei de
disciplină, și care face dovada abaterii disciplinare a reclamantului, astfel
că la aplicarea sancțiunii disciplinare s-au luat în considerare afirmațiile
martorului din fața comisiei de disciplină.
În ceea ce privește temeiul emiterii
ordinului a cărui anulare s-a solicitat, s-a arătat de către Agenția
Națională de Administrare Fiscală că sancțiunea a fost aplicată în
baza dispozițiilor art.65 alin.(1), alin. (2)
lit.j
),
alin. (3)
lit.b
) și alin. (4) coroborate cu cele ale
art.67 alin. (1) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor
publici.
Referitor la celelalte aspecte
reținute de instanță și invocate de reclamant, respectiv excepția
prescripției aplicării sancțiunii și cea a nulității actului
de control, s-a solicitat de către
recurentă menținerea dispozițiilor cu privire la acestea, luate prin hotărâre
atacată.
Recursul este
nefondat
.
Reclamantul BD, director executiv
adjunct în cadrul Activității de Control Fiscal din Direcția
generală a finanțelor publice a județului Argeș, a fost sancționat
disciplinar, prin Ordinul nr.581 din 24 iulie 2006 emis de președintele
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în temeiul prevederilor art.65
alin. (1), art.65 alin.(2)
lit.j
), art.65 alin.(3)
lit.b
), 65 alin.(4) și art.67 alin.(1) din Legea
nr.188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu
diminuarea drepturilor
salariale
cu 5% pe o perioadă
de o lună, reținându-se că persoana sancționată nu a respectat prevederile
art.44 alin. (1) și (2) și art.47 alin. (1) din Legea nr.188/1999, în sensul că
nu a valorificat actele de control îndeplinite la SC CM SRL
Pitești, prin
nesemnarea
deciziei de impunere pentru
debitele suplimentare și
returarea
Serviciului
Control Fiscal 2, fără rezoluție, a actelor de control și a
sesizării penale, fără a rezulta data acestei
returări
.
În cauză, în mod corect prin hotărârea
atacată, pe baza probatoriului administrat, a fost admisă acțiunea și pe cale
de consecință s-a dispus anularea actului administrativ atacat, în condițiile
în care s-a probat că reclamantul nu a încălcat, cu vinovăție,
prevederile legale referitoare la îndatoririle sale de serviciu.
Raportul de inspecție fiscală întocmit de
inspectorii desemnați să efectueze inspecția fiscală generală, corespunzător
perioadei 1 ianuarie 2001 – 31 noiembrie 2005 pentru impozitul pe profit și
perioadei 1 ianuarie 2001-31 octombrie 2005 pentru celelalte impozite și taxe,
precum și decizia de impunere fiscală prezentată, nu au fost
aprobate de reclamant, în mod verbal, cu o motivare obiectivă, constând în
caracterul incomplet al inspecției (numai pentru taxa pe valoarea
adăugată și cu stabilirea obligațiilor fiscale prin estimare) și în
împrejurarea că decizia de impunere fiscală a fost emisă cu
nerespectarea
prevederilor legale (nu cuprindea
semnătura șefului de serviciu care coordona Serviciul control Fiscal 2),
astfel că măsura restituirii documentației către inspectorii fiscali în
vederea completării actelor de control și impunere fiscală a fost
luată cu temei legal.
Dispozițiile date funcționarilor
publici de către superiorii ierarhici pot fi formulate nu
numai în scris ci în egală măsură în formă verbală, o asemenea concluzie
rezultând în mod evident din dispozițiile art.44 din Legea
nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art.44
alin. (2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,
funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite
de la superiorii ierarhici, iar potrivit dispozițiilor art.44 alin. (3) teza 1
din același act normativ, funcționarul public are dreptul să refuze, în scris
și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic,
dacă le consideră ilegale.
Mai mult, conform prevederilor art.44 alin.
(3) teza 2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public este
obligat să execute o dispoziție a superiorului ierarhic dacă
aceasta este formulată în scris, cu excepția cazului în care
aceasta este vădit ilegală.
Funcționarul public are îndatorirea
să aducă la cunoștința superiorului ierarhic al persoanei care a emis
dispoziția, astfel, de situații.
În aceste condiții, reclamantul nu
avea obligația, potrivit prevederilor legale citate mai sus dar nici potrivit
reglementărilor cuprinse în fișa postului nr.55/2004 aprobată de președintele
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocată de recurentă,
întocmirii în scris a dispoziției de restituire a documentației către
inspectorii fiscali în vederea completării actelor de control, ea fiind
valabilă chiar luată în forma verbală atâta timp cât a fost
temeinic motivată.
Așa
fiind, reținând că în mod just instanța de fond a anulat
actul administrativ de sancționare disciplinară a acestuia ca nelegal și
că motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul a fost respins ca
nefondat
.