ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5490/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009 în conformitate cu dispozițiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei; să se constate că a încetat obligația reclamantei de garantare pentru buna execuție ca o consecință a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă; să fie obligată pârâta de rândul 1 la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanției de bună execuție în sumă de 425.735 RON, consemnată de reclamanta în contul x deschis la BRD Group Societe Generale S.A. - Sucursala Oradea; în subsidiar să se pronunțe o hotărâre care să suplinească acest acord în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Prin sentința civilă nr. 1063/CA/2019 din data de 04 septembrie 2019 Tribunalul Hunedoara a respins excepțiile prematurității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive a Societății Complexul Energetic Hunedoara S.A. - Sucursala Electrocentrale Deva, respingând și acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. și Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. - Sucursala Electrocentra Deva.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., acest recurs fiind înregistrat la data de 14.11.2019 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2018

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin încheierea din 09 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 09 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru continuarea judecății recursului.

În motivarea recursului s-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susține în esență recurenta că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță a încălcat, respectiv a aplicat greșit norma de procedură prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, susține recurenta că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de o acțiune în constatare, nu în realizare, în condițiile în care se solicită prin acțiune să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2019 în conformitate cu dispozițiile art. 12.4 din contract din culpa exclusivă a pârâtei; să se constate că a încetat obligația sa de garantare pentru buna execuție ca o consecință a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Ca un al doilea aspect, în ceea ce privește ultimele 2 capete de cerere, acestea nu vizează nici o creanță asupra averii debitoarei, raportat la două motive:

- în speță este vorba despre îndeplinirea unei obligații " de a face", deci nu are nici o legătură cu averea debitoarei, garanția ce se solicită a fi eliberată, nu restituită, neaparținând acesteia, deci nu face parte din averea sa, ci aparține recurentei-reclamante.

Consideră aceasta că nu sunt îndeplinite condițiile menționate în textul de lege.

Astfel, în mod profund nelegal a reținut prima instanță faptul că "finalitatea prezentei acțiuni este obligarea pârâtei la restituirea garanției de bună execuție", aceasta calificând în mod eronat cererea ca fiind una în " restituirea" garanției, când în realitate este vorba despre obligarea pârâtei de a -și da acordul în vederea eliberării garanției.

Invocă astfel prevederile art. 13 din Contract, din conținutul cărora rezultă că această garanție de bună execuție se află într-un cont ce aparține recurentei și nu debitoarei, din partea acesteia având nevoie doar de un acord scris în vederea eliberării garanției.

Susține recurenta ca, din răspunsul la interogatoriu, atașat la dosarul Tribunalului Hundoara, debitoarea a recunoscut, fără echivoc, că titularul contului de garanții este S.C. A. S.R.L.. Astfel, prima instanță a calificat greșit cererea sa introductivă și nici nu a pus în discuția părților o asemenea calificare, încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Consideră recurenta că instanța trebuia să analizeze, raportat la petitul acțiunii și la probele administrate în cauză, dacă în speță este, într-adevăr, incidență situația prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și dacă prezenta acțiune este strict de competența judecătorului sindic sau nu.

Totodată, apreciază recurenta că prima instanță a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) și art. 6 C. proc. civ. refuzând în mod nelegal să judece cererea de chemare în judecată, în condițiile în care soluționarea unei cereri în constatarea rezilierii contractului și în obligarea debitoarei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării unei sume de bani ce-i aparține recurentei - reclamante, nu intră strict în competența judecătorului sindic, așa cum aceasta este reglementată la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, nefiind cereri aferente procedurii insolvenței.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurenta-reclamantă că, prin hotărârea pronunțată instanța a dispus suspendarea întregii cauze, deci a tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă, în considerente menționează doar motivele de suspendare a capătului de cerere privind restituirea garanției de bună execuție, astfel că, în ceea ce privește primele două capete de cerere, respectiv, constatarea rezilierii contractului și constatare încetării obligației de garantare, hotărârea de suspendare este nemotivată, nefiind menționat nici un motiv pentru care s-a dispus suspendarea acestor capete de cerere.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține recurenta că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1270 C. civ., a art. 1550, 1552 C. civ., norme de drept material.

Consideră că prima instanță a interpretat și aplicat prevederile contractuale în totală contradicție cu acordul părților. Invocă deopotrivă și dispozițiile art. 1554 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora " 3) Contractul reziliat încetează doar pentru viitor".

Solicită astfel admiterea recursului, cum a fost formulat.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în insolvență, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susține în esență societatea că poate dispune de această sumă de bani, având dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, suma putând să fie eliberată în condițiile expres prevăzute în contractul de lucrări, motiv pentru care apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 18.06.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport cu motivele de casare invocate și de apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reține Înalta Curte că, în esență, prin criticile aduse Încheierii recurate din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Constată însă Înalta Curte că aceasta este o normă de drept material, nu de drept procesual, motiv pentru care urmează ca toate criticile formulate de parte în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât privește criticile circumscrise de recurenta - reclamantă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate, constatând că încheierea atacată îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse în mod corespunzăror argumentele ce au condus la formarea convingerii instanței ce a pronunțat hotărârea supusă analizei instanței de recurs.

Instanța de control judiciar, contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, nu poate aprecia că hotărârea este nemotivată, pe considerentul că instanța nu a analizat suspendarea judecății în raport de fiecare capăt de cerere al acțiunii, nefiind obligată de nici o normă legală să procedeze astfel.

Chiar dacă suspendarea a fost dispusă prin raportare la capătul III de cerere, ce vizează obligarea pârâtei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanției de bună execuție, în sumă de 425.735 RON, instanța nu era obligată să motive această măsură în raport de fiecare capăt de cerere. Nici instituția disjungerii nu ar fi fost operabilă, în considerarea faptului că între capătul de cerere ce vizează constatarea " ca fiind reziliat contractul de lucrări . . . . . . . . . .", constatarea încetării obligației de garantare pentru buna execuție și obligarea pârâtei la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanției de bună execuție, există o legătură indisolubilă, ce impune judecarea lor împreună.

Verificând conținutul încheierii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse în considerentele hotărârii, în mod clar și logic, argumentele care au fundamentat soluția adoptată, nefiind identificate nici motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta- reclamantă este nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte îl apreciază ca fiind incident în cauză, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel cum și Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, prin acțiunea ce face obiectul litigiului, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009 în conformitate cu dispozițiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei;

- să se constate că a încetat obligația reclamantei de garantare pentru buna execuție ca o consecință a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă;

- să fie obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanției de bună execuție în sumă de 425.735 RON, consemnată de reclamanta în contul x deschis la BRD Group Societe Generale S.A. - Sucursala Oradea;

- în subsidiar, să se pronunțe o hotărâre care să suplinească acest acord în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Prin sentința nr. 601/F/14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2016 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., fiind numit administrator judiciar provizoriu pe B., care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 58 din Legea 85/2014 și orice atribuții prevăzute de lege sau care vor fi stabilite de judecătorul sindic în interesul procedurii.

Curtea de Apel Alba Iulia, reținând că finalitatea prezentei acțiuni constă în obligarea pârâtei la restituirea garanției de bună execuție, a apreciat că obiectul cauzei vizează realizarea unei creanțe asupra averii debitorului și valorificarea acesteia se va putea face numai îri cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererii de admitere a creanței, sens în care a tăcut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/3014, suspendând soluționarea cauzei.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de prima instanță, care reflectă o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în raport cu obiectul litigiului și cu titularul garanției de bună execuție, cu modalitatea de constituire a acestei garanții și modalitatea de restituire a acesteia, stabilite de părți în cadrul contractului ce l-au încheiat.

Astfel, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 " (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. In cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Deci, pentru a fi incidente prevederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2006 este necesar ca acțiunea judiciară, extrajudiciară sau măsurile de executare silită să tindă la realizarea creanțelor asupra averii debitorului, acest text având drept scop concentrarea tuturor litigiilor, având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului - sindic.

Analizând obiectul litigiului, reține înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat a se constata ca fiind reziliat Contractul de lucrări nr. x din data de 06.11.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 12.4 din contract, din culpa exclusivă a pârâtei, a se constata că a încetat obligația sa de garantare pentru buna execuție, ca o consecință a rezilierii contractului, respectiv neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă și a fi oblicată pârâta la emiterea unui acord scris în vederea eliberării garanției de bună execuție în sumă de 425.735 RON, iar în subsidiar să fie pronunțată o hotărâre care să suplinească acest acord, în măsura în care pârâta nu se va conforma.

Se constată astfel că atât cel de-al doilea capăt al cererii, cât și cel ce vizează eliberarea garanției de bună execuție, sunt subsidiare celui ce vizeaza rezilierea contractului de lucrări, din culpa exclusivă a intimatei -pârâte -debitoare Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., fiind o consecință a rezilierii acestui contract.

Pentru a se aprecia însă, dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este imperios necesar a se clarifica dacă " garanția de bună execuție", ce se dorește a fi eliberată, reprezintă o creanță "asupra averii debitoarei " Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A..

Analizând conținutul Contractului de lucrări încheiat între părți, nr. APL 54/INV din data de .06.11.2009, se contată că, în cadrul acestuia S.C. Electrocentrale -Deva S.A. are calitate de achizitor, iar S.C. A. S.R.L., de executant.

La articolul 13 din contract " Clauze Specifice" se menționează următoarele:

13.1 - (1) Executantul se obligă să constituie garanția de bună execuție a contractului în cuantum de 6 % din prețul contractului fără TVA

Garanția de bună execuție se constituie prin rețineri succesive din facturi. În acest sens executantul va deschide un cont la dispoziția achizitorului, la BRD - Sucursala Oradea în care va depune înainte de semnarea contractului 0,5 % din valoarea contractului fără TVA (adică 215.200 RON) . . . . . . . . . .

13.3. Achizitorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract . . . . . . . . . .

13.4. Achizitorul se obligă să restituie garanția de bună execuție etapizat, după cum urmează:

a) 70% din valoarea garanției de bună execuție în termen de 14 zile de la data întocmirii Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și înlăturarea obiecțiunilor/deficiențelor menționate în aceasta, dacă beneficiarul nu a formulat până la acea dată nici o reclamanție de executare a garanției de bună execuție, iar riscul de vicii ascunse este minim și cu condiția emiterii Certificatului de recepție la terminarea lucrărilor.

b) 30 % din valoarea garanției de bună execuție în termen de 14 zile de la data aprobării Procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor și cu condiția emiterii Certificatului de recepție finală, dacă beneficiarul nu a formulat până la această dată nici o reclamanție de executare a garanției de bună execuție.

Analizând astfel conținutul contractului, ce reprezintă " legea părților", se constată că, deși contul ce reprezintă garanția de bună execuție este la " dispoziția" sa, titularul acestuia este totuși recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., debitoarea având doar "dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu își execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract . . . . . . . . . .".

Astfel, constată Înalta Curte că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că, garanția de bună execuție, ce se solicită a fi eliberată, nu face parte din " averea " debitoarei Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., aflată în insolvență, titularul contului fiind S.C. A. S.R.L..

Această situație de fapt este confirmată chiar de debitoarea Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A., în cadrul răspunsului dat la interogatoriul formulat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., debitoarea recunoscând faptul că titularul contului de garanții este S.C. A. S.R.L..

Astfel, Înalta Curte constată că, în condițiile în care contul reprezentând garanția de bună execuție este deschis pe numele S.C. A. S.R.L. și nu pe numele debitoarei aflate în insolvență Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.. iar prin acțiunea ce face obiectul litigiului solicitarea de eliberare a garanției de bună execuție, este subsidiară cererii de reziliere a contractului de lucrări încheiat între cele două părți, din culpa exclusivă a pârâtei, fiind o consecință a rezilierii contractului, nu intra în competența judecătorului sindic să analizeze modul de îndeplinire a contractului, ci a instanței de drept comun, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Este adevărat că finalitatea acțiunii constă în obligarea debitoarei la eliberarea garanției de bună execuție, în cuantum de 425.735 RON, însă, acesta este o cerere subsidiară, instanța având de analizat în principal dacă, raportat la obligațiile fiecărei părți, astfel cum au fost asumate prin contract și la modul cum acestea și le-au îndeplinit, se poate constata ca fiind reziliat contractul de lucrări, din culpa exclusivă a pârâtei - debitoare aflată în insolvență - Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A.. eliberarea garanției de bună execuție fiind deci, o consecință a modului în care fiercare parte și-a îndeplinit sau nu obligațiile asumate prin contract.

Ori, chestiunile legate de modul de executare a contractului nu vor fi analizate de judecătorul sindic, în cadrul procedurii speciale a insolvenței, reglementată de Legea nr. 85/2014, ci de instanța de drept comun, în speța de față de Curtea de Apel Alba Iulia, în calea de atac a recursului, prin raportare la criticile aduse hotărârii recurate.

Înalta Curte are în vedere si dispozițiile art. 45 alin. (2) din Titlul II Secțiunea a II-a din Legea nr. 85/2014, conform cărora " 2) Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care și-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora."

Astfel, instanța de control judiciar constată că, raportat la obiectul litigiului de față, ce nu vizează realizarea unei creanțe asupra averii debitoarei, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care apreciază că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății acestuia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că, în mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia a- interpretat dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., casarea Încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată și trimite cauza la instanța de fond - Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru continuarea judecății pricinii ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2020.