ÎCCJ, decizie (scj.ro #83246)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83246) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Protejarea intereselor terților în raporturile cu societatea
comercială
Limitele mandatului acordat administratorilor
Dispoziții legale incidente
Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituită prin
art.55 din Legea nr.31/1990 modificată (LSC) a fost acela de a proteja
interesele terților în raporturile cu societatea comercială,
împotriva unor limitări hotărâte de societate în privința
puterilor conferite reprezentanților societății.
În acest sens, conform art.55(2) din lege, „clauzele actului constitutiv….care
limitează puterile conferite de lege organelor statutare ale
societății sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost
publicate”.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1279
din 27 martie 2008)
Prin
acțiunea introductivă adresată Tribunalului Cluj la data
de 7 februarie 2007, astfel cum a fost precizată reclamanta, SC I.
SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SA, să se constate
nulitatea absolută a actului de reziliere nr.8.2 din 25 mai 2006 cât
și a antecontractului de vânzare-cumpărare a unui bun viitor cu
nr.8.1. din 25 mai 2006 și pe cale de consecință să
se constate valabilitatea antecontractului de construire și contract de
vânzare-cumpărare a unui bun viitor cu nr.8 din 20 iulie 2005.
În motivare, reclamanta a susținut că la data de 20 iulie 2005
a încheiat cu pârâta, în calitate de promitentă-vânzător
antencontractul cu nr.8 prin care a dobândit un număr de 2
apartamente situate în imobilul ce urma să se construiască în Cluj
Napoca, Str.Hameiului nr.6. Că , la data de 25 mai 2006 părțile
au încheiat cele două înscrisuri, denumite – act de reziliere și
antecontract de construcție și contract de vânzare-cumpărare a
unui bun viitor, acte lovite de nulitate absolută, întrucât administratorul
reclamantei și-a depășit atribuțiile sale, astfel cum
au fost limitate prin actul adițional la actul constitutiv al SC I. SRL cu
nr.10 din 20 martie 2006.
Prin sentința comercială nr.2842 din data de 22 mai 2007 Tribunalul
Comercial Cluj investit cu soluționarea cauzei, a respins ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, apreciind
că motivele invocate nu întrunesc condițiile
nulității absolute, deoarece depășirea puterii
administratorului nu este un motiv de nulitate absolută, în sensul
unei vătămări grave ce nu se poate înlătura decât prin
nulitatea actului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului a fost
respins ca nefondat de instanța de control judiciar, Curtea de Apel
Cluj Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal
prin decizia nr.174 din data de 12 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut din
examinarea probatoriilor administrate în cauză și având în vedere
motivele de apel formulate, motive care vizau aspecte de netemeinicie și
nelegalitate, că la data semnării convențiilor a căror
nulitate se solicită, administratorul reclamantului M.S. era numit în
funcție, limitele puterii sale nefiind menționate în registrul de publicitate.
În acest context, instanța a apreciat că, contractul de
reziliere 8.2/2006 și contractul de vânzare cumpărare nr.8.1/2006
semnate de administratorul M.S., persoană îndreptățită
să reprezinte societatea în raporturile cu terții și
purtând și ștampila societății sunt pe deplin
valabile, reclamanta neputând invoca propria culpă constând în neaducerea
la cunoștința terților a limitelor mandatului acordat
administratorului prin actul adițional la actul constitutiv nr.10
din 20 martie 2006.
În drept, instanța și-a fundamentat punctul de vedere pe
dispozițiile art.55 alin.2 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora
clauzele actului constitutiv care limitează puterile prevăzute de
lege pentru organul executiv, sunt inopozabile terților, chiar
dacă au fost publicate.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC I. SRL a declarat recurs, la
data de 12 noiembrie 2007, în termen legal, solicitând casarea
deciziei curții de apel și a sentinței fondului cu
trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond Tribunalului Comercial Cluj în
vederea administrării întregului probator necesar.
În dezvoltarea motivelor de critică, întemeiate în drept pe
dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta a
susținut, în esență următoarele:
- în raport de prevederile actului adițional care stabilește că
administratorii nu pot hotărî separat în situația contractării
de credite, vânzării de active cu valoare de peste 20.000 Euro și
cumpărării de imobile, utilaje, cu valoare de 10.000 Euro inclusiv,
actele încheiate cu privire la reziliere și antecontractul de
vânzare-cumpărare de peste 20.000 Euro fiecare, se înscriu în
limitările actului adițional;
- pentru încheierea antecontractului nu există hotărârea
adunării generale sau a celor doi administratori, iar
vătămările aduse societății sunt grave și
nu pot fi înlăturați decât prin anularea actelor.
Înalta Curte examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate,
constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă este nefondat.
Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituită prin art.55
din Legea nr.31/1990 modificată (LSC) a fost acela de a proteja interesele
terților în raporturile cu societatea comercială, împotriva unor limitări
hotărâte de societate în privința puterilor conferite
reprezentanților societății.
În acest sens, conform art.55(2) din lege, „clauzele actului constitutiv….care
limitează puterile conferite de lege organelor statutare ale
societății sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost
publicate”.
Prin urmare, limitarea puterilor administratorilor de către
societatea reclamantă prin actul adițional nr.10 din 20 martie 2006,
act înregistrat la ORC, este inopozabil societății pârâte chiar
dacă ar fi fost publicat în Monitorul Oficial – astfel încât actele
încheiate de administratorul societății cu societatea pârâtă,
acte care se înscriu în puterile pe care legea le conferă
administratorilor (art.70, 72, 75 din LSC) sunt valide și angajează
societatea reclamantă în raport de clauzele convenite .
Absența
unei
hotărâri
a
adunării
generale
a
asociaților
societății
reclamante
sau
a
celor
doi
administratori
în
legătură
cu
încheierea
actelor
ce
fac
obiectul
litigiului
de
față
,
constituie
o
chestiune
care
privește
administrarea
internă
a
societății
și
raporturile
dintre
administratori
cu
societatea
și
asociații
și
nu
are
nici
o
semnificație
în
raporturile
cu
terții
,
raporturi
în
care
administratorul
desemnat
a
acționat
în
baza
prerogativelor
conferite
de
lege
pentru
această
calitate
.