ÎCCJ, decizie (scj.ro #83298)

Răspundere civilă  contractuală

Condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii  vânzătorului

pentru vicii ascunse.

Din interpretarea art.1352 – 1357 Cod

civil rezultă condițiile pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru vicii

ascunse și anume: viciul trebuia să fie ascuns, să existe la momentul

încheierii convenției și să fie grav.

Normele care

reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicile ascunse au caracter

supletiv, lăsând posibilitatea încheierii unor convenții asupra limitării sau

înlăturării ei dacă vânzătorul a fost de bună credință.

(Înalta Curte de Casație

și Justiție Secția comercială decizia nr. 2867 din 14 octombrie 2008)

Prin  sentința  nr.5321

din 23 aprilie 2004, Tribunalul București – secția a VI-a comercială a respins

acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictor cu

pârâta SC P. SA având ca obiect reducerea prețului vânzării pentru activul

imobil situat în București, ca neîntemeiată precum și cererea reconvențională

formulată pârâtă având ca obiect obligarea reclamantei la plata de daune

moratorii pentru sume achitate cu întârziere și actualizarea unor sume prin

aplicarea indicelui de inflație.

În motivarea sentinței instanța de

fond a reținut încheierea de către părți a contractului de vânzare – cumpărare

în formă autentică prin care pârâta în calitate de vânzătoare a vândut

reclamantei cumpărătoare un imobil situat în București și pe care aceasta îl

deținuse anterior vânzării în baza unui contract de asociere.

Pe baza probelor administrate,

inclusiv expertiza tehnică, instanța de fond a apreciat că dispozițiile

art.1352 Cod civil nu sunt incidente în speță întrucât reclamanta putea observa

la data vânzării că  la înlocuirea învelitoarei terasei blocului, din octombrie

– noiembrie 1999, s-au folosit materiale de o calitate inferioară dacă printr-o

minimă diligență apela la o persoană calificată, lipsa de informare asupra

lucrului nefăcând ca viiciile acestuia să poată fi considerate vicii ascunse.

Cererea reconvențională, astfel cum a

fost precizată s-a apreciat și ea ca neîntemeiată deoarece părțile au convenit

asupra unei clauze de impreviziune, în sensul dispoziției prevăzută de

pct.3.11.3 din H.G. nr.450/1998, prin art.3 alin.2 din contract stabilind că

valoarea ratelor lunare de la nr.2 la 48 să fie indexate cu indicele de

inflație comunicat de Comisia Națională de Statistică și un procent suplimentar

de 2%.

În contra sentinței au declarat apel

ambele părți.

Curtea de Apel Brașov, Secția comercială prin decizia

nr.212 din 19 noiembrie

2007 a

admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe

care a modificat-o în parte în sensul admiterii în parte a cererii

reconvenționale și obligării reclamantei la plata sumei reprezentând daune

moratorii, respingând restul pretențiilor, respingând apelul acestei părți

împotriva încheierii de îndreptare eroare materială. S-a respins apelul

declarat de reclamantă și s-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la

respingerea acțiunii.

Criticile apelantei reclamante cu

privire la eroarea în care s-a aflat instanța de fond asupra obiectului

viciului și care este ansamblul termohidroizolant al imobilului iar nu

structura sa de rezistență, cu privire la greșita reținere a lipsei de

diligență și cererea de compensare întemeiată pe dispozițiile art.294 alin.2

Cod procedură civilă, teza finală Cod procedură civilă, au fost înlăturate de

instanța de apel.

Prin decizia criticată s-a reținut că

potrivit art.1352 – 1353 Cod comercial una dintre condițiile care să califice

viciul ca fiind ascuns este ca acesta să nu poată fi descoperit în urma unei

verificări serioase, pe cale obișnuită, cel care-l invocă putând solicita

părerea unei persoane calificate în acest sens, verificare pe care, în speță,

reclamanta deși putea nu a efectuat-o.

În contra deciziei menționate au

declarat recurs atât reclamanta S.C. T.S. S.A. cât și pârâta S.C. P. S.A.

Recurenta reclamantă

critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 304 pct.8

și 304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează: (...)

În ceea ce privește motivul de recurs

referitor la nelegalitatea hotărârii – art.304 pct.9 Cod procedură civilă

recurenta reclamantă a invocat greșita apreciere a instanței de apel, în sensul

că dispozițiile art.1352 Cod civil nu sunt incidente în speță, contrar

constatărilor din raportul de expertiză tehnică imobiliară.

Recurenta pârâtă a susținut că

aprecierea instanței de apel cu privire la lipsa incidenței prevederilor

art.1352 Cod civil în cauză este corectă întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de acest text de lege pentru existența viciilor ascunse.

Recursul reclamantei este nefondat.

Cu privire la incidența

art.1352 și urm. Cod civil în cauza de față Înalta Curte constată că soluția

instanței de apel este corectă pentru considerentele care urmează.

Acțiunea promovată de reclamantă

având ca obiect reducerea prețului vânzării, denumită acțiune estimatorie –

actio aestimatoria sau quanti minoris – și  care alături de acțiunea

redhibitorie – actio redhibitoria – reprezintă o opțiune a cumpărătorului

pentru tragerea la răspundere a vânzătorului în realizarea răspunderii lui pentru

vicii, își are reglementarea în art.1352 – 1357 Cod civil.

Din interpretarea acestor prevederi

legale rezultă condițiile necesare pentru angajarea răspunderii vânzătorului

pentru vicii ascunse, și anume: viciul trebuia să fie ascuns, să existe la

momentul încheierii convenției și să fie grav. Aceste trei condiții trebuie

îndeplinite cumulativ nefiind suficientă dovedirea numai a uneia sau a două

dintre ele în scopul arătat.

Instanța de apel confirmând soluția

și motivarea instanței de fond asupra acțiunii estimatorii, a constat ca

nefiind îndeplinită prima condiție, aceea prevăzută de art.1352 Cod civil și

anume ca viciul să fie ascuns, apreciind ca printr-o verificare diligentă

defecțiunile respective ar fi putut fi descoperite.

Necontestând realitatea acestor

constatări ale instanțelor  fundamentate pe probele administrate, în principal

pe proba expertizei tehnice, Înalta Curte observă că prin contractul încheiat

părțile au înlăturat răspunderea vânzătorului pentru vicii.

Potrivit art.1354 Cod civil vânzătorul

„este răspunzător pentru viciile ascunse chiar și când nu le-a cunoscut, afară

numai dacă, în cazul acesta nu se va fi învoit cu cumpărătorul ca să nu

răspundă de vicii”.

Normele care reglementează

răspunderea vânzătorului pentru vicii au deci caracter supletiv, lăsând

posibilitatea încheierii unor convenții asupra limitării sau înlăturării ei

dacă vânzătorul a fost de bună credință.

În cauza de față, cumpărătorul nu a

susținut și nici dovedit că vânzătorul ar fi cunoscut de existența viciilor la

momentul vânzării, că ar fi fost de rea credință, el fiind deci de bună

credință.

În atare situație devine operantă reglementarea art.7

alin.1 din contract din a cărei redactare rezultă că vânzătorul răspunde numai

pentru garanția contra evicțiunii nu și pentru garanția contra viciilor,

astfel: „Eu cumpărătorul cunosc situația juridică și de fapt a imobilului ca

fiind arătată în prezentul contract și în anexa  acestuia și înțeleg să-l

dobândesc în aceste condiții, fără verificarea sarcinilor, fără însă ca

vânzătorul să fie exonerat de răspunderea pentru evicțiunea prevăzută de

art.1337 Cod civil”.

Recursul declarat de reclamantă a fost respins ca

nefondat.