ÎCCJ, decizie (scj.ro #83298)

Răspundere civilă contractuală Condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse. Din interpretarea art.1352 – 1357 Cod civil rezultă condițiile pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse și anume: viciul trebuia să fie ascuns, să existe la momentul încheierii convenției și să fie grav. Normele care reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicile ascunse au caracter supletiv, lăsând posibilitatea încheierii unor convenții asupra limitării sau înlăturării ei dacă vânzătorul a fost de bună credință. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 2867 din 14 octombrie 2008) Prin sentința nr.5321 din 23 aprilie 2004, Tribunalul București – secția a VI-a comercială a respins acțiunea principală formulată de reclamanta S.C.

S. S.A. în contradictor cu pârâta SC P. SA având ca obiect reducerea prețului vânzării pentru activul imobil situat în București, ca neîntemeiată precum și cererea reconvențională formulată pârâtă având ca obiect obligarea reclamantei la plata de daune moratorii pentru sume achitate cu întârziere și actualizarea unor sume prin aplicarea indicelui de inflație. În motivarea sentinței instanța de fond a reținut încheierea de către părți a contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică prin care pârâta în calitate de vânzătoare a vândut reclamantei cumpărătoare un imobil situat în București și pe care aceasta îl deținuse anterior vânzării în baza unui contract de asociere.

Pe baza probelor administrate, inclusiv expertiza tehnică, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.1352 Cod civil nu sunt incidente în speță întrucât reclamanta putea observa la data vânzării că la înlocuirea învelitoarei terasei blocului, din octombrie – noiembrie 1999, s-au folosit materiale de o calitate inferioară dacă printr-o minimă diligență apela la o persoană calificată, lipsa de informare asupra lucrului nefăcând ca viiciile acestuia să poată fi considerate vicii ascunse. Cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată s-a apreciat și ea ca neîntemeiată deoarece părțile au convenit asupra unei clauze de impreviziune, în sensul dispoziției prevăzută de pct.3.11.3 din H.G.

nr.450/1998, prin art.3 alin.2 din contract stabilind că valoarea ratelor lunare de la nr.2 la 48 să fie indexate cu indicele de inflație comunicat de Comisia Națională de Statistică și un procent suplimentar de 2%. În contra sentinței au declarat apel ambele părți. Curtea de Apel Brașov, Secția comercială prin decizia nr.212 din 19 noiembrie 2007 a admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care a modificat-o în parte în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și obligării reclamantei la plata sumei reprezentând daune moratorii, respingând restul pretențiilor, respingând apelul acestei părți împotriva încheierii de îndreptare eroare materială. S-a respins apelul declarat de reclamantă și s-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii.

Criticile apelantei reclamante cu privire la eroarea în care s-a aflat instanța de fond asupra obiectului viciului și care este ansamblul termohidroizolant al imobilului iar nu structura sa de rezistență, cu privire la greșita reținere a lipsei de diligență și cererea de compensare întemeiată pe dispozițiile art.294 alin.2 Cod procedură civilă, teza finală Cod procedură civilă, au fost înlăturate de instanța de apel. Prin decizia criticată s-a reținut că potrivit art.1352 – 1353 Cod comercial una dintre condițiile care să califice viciul ca fiind ascuns este ca acesta să nu poată fi descoperit în urma unei verificări serioase, pe cale obișnuită, cel care-l invocă putând solicita părerea unei persoane calificate în acest sens, verificare pe care, în speță, reclamanta deși putea nu a efectuat-o.

În contra deciziei menționate au declarat recurs atât reclamanta S.C. T.S. S.A. cât și pârâta S.C. P. S.A. Recurenta reclamantă critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 304 pct.8 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează: (...) În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nelegalitatea hotărârii – art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta reclamantă a invocat greșita apreciere a instanței de apel, în sensul că dispozițiile art.1352 Cod civil nu sunt incidente în speță, contrar constatărilor din raportul de expertiză tehnică imobiliară. Recurenta pârâtă a susținut că aprecierea instanței de apel cu privire la lipsa incidenței prevederilor art.1352 Cod civil în cauză este corectă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege pentru existența viciilor ascunse.

Recursul reclamantei este nefondat. Cu privire la incidența art.1352 și urm. Cod civil în cauza de față Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este corectă pentru considerentele care urmează. Acțiunea promovată de reclamantă având ca obiect reducerea prețului vânzării, denumită acțiune estimatorie – actio aestimatoria sau quanti minoris – și care alături de acțiunea redhibitorie – actio redhibitoria – reprezintă o opțiune a cumpărătorului pentru tragerea la răspundere a vânzătorului în realizarea răspunderii lui pentru vicii, își are reglementarea în art.1352 – 1357 Cod civil. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă condițiile necesare pentru angajarea răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse, și anume: viciul trebuia să fie ascuns, să existe la momentul încheierii convenției și să fie grav.

Aceste trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ nefiind suficientă dovedirea numai a uneia sau a două dintre ele în scopul arătat. Instanța de apel confirmând soluția și motivarea instanței de fond asupra acțiunii estimatorii, a constat ca nefiind îndeplinită prima condiție, aceea prevăzută de art.1352 Cod civil și anume ca viciul să fie ascuns, apreciind ca printr-o verificare diligentă defecțiunile respective ar fi putut fi descoperite. Necontestând realitatea acestor constatări ale instanțelor fundamentate pe probele administrate, în principal pe proba expertizei tehnice, Înalta Curte observă că prin contractul încheiat părțile au înlăturat răspunderea vânzătorului pentru vicii. Potrivit art.1354 Cod civil vânzătorul „este răspunzător pentru viciile ascunse chiar și când nu le-a cunoscut, afară numai dacă, în cazul acesta nu se va fi învoit cu cumpărătorul ca să nu răspundă de vicii”.

Normele care reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicii au deci caracter supletiv, lăsând posibilitatea încheierii unor convenții asupra limitării sau înlăturării ei dacă vânzătorul a fost de bună credință. În cauza de față, cumpărătorul nu a susținut și nici dovedit că vânzătorul ar fi cunoscut de existența viciilor la momentul vânzării, că ar fi fost de rea credință, el fiind deci de bună credință. În atare situație devine operantă reglementarea art.7 alin.1 din contract din a cărei redactare rezultă că vânzătorul răspunde numai pentru garanția contra evicțiunii nu și pentru garanția contra viciilor, astfel: „Eu cumpărătorul cunosc situația juridică și de fapt a imobilului ca fiind arătată în prezentul contract și în anexa acestuia și înțeleg să-l dobândesc în aceste condiții, fără verificarea sarcinilor, fără însă ca vânzătorul să fie exonerat de răspunderea pentru evicțiunea prevăzută de art.1337 Cod civil”.

Recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.