ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată Ia data de 31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, sub nr. 927/36/2013, calificată de instanță ca recurs efectiv,

revizuientul R.S. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 161 din 14 martie 2007,

pronunțată în Dosarul nr. 39/36/2007 de Curtea de Apei Constanța, secția

civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea nr. 616 din 20

februarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea

formulată de petentul R.S. privind strămutarea pricinii care face obiectul

Dosarului nr. 927/36/2013 al Curții de Apel Constanța și a strămutat judecarea

cauzei la Curtea de Apel Brașov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Prin încheierea nr. 121 C din 2

aprilie 2014 Curtea de Apei Constanța, secția I civilă, a scos cauza de pe rol

și a înaintat-o Curții de Apel Brașov.

Prin Decizia nr. 733/R din 16 iunie

2014 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 84 C. proc. civ., cererea de

chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută

chiar dacă poartă o denumire greșită. In puterea textului, judecătorul este

obligat să califice cererea cu care este învestit chiar dacă denumirea dată de

parte este una care nu ar avea corespondent în legislație sau nu este riguros

formulată potrivit legii.

S-a reținut că în cauză s-a formulat o

cerere de „recurs efectiv", respectiv o cale de atac împotriva Deciziei

civile nr. 754/2006, a Tribunalului Constanța, revizutentul denumind cererea

după formularea dată de art. 13 din Convenția de Apărare a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale. „Recursul efectiv" la care se referă

revizuientul nu este sinonim cu recursul reglementat de art. 299-316 C. proc.

civ., art. 13 din Convenție consacrând dreptul unei persoane ca, pe căile

legale, să se poată adresa instanței judecătorești în vederea protejării

drepturilor și libertăților fundamentale consacrate de Convenție.

În dreptul procesual român, „recursul

efectiv" la care se referă art. 13 din Convenție are corespondent în

motivul de revizuire consacrat de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., potrivit

căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapeiare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei

hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă

să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii

pronunțate.

Drept urmare, „recursul efectiv"

declarat de revizuient a fost calificat ca fiind o cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă

definitivă și a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalul Brașov.

Prin Decizia civilă nr. 891/R din 5

noiembrie 2014 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a declinat în favoarea

Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de revizuientul Roșea Stelian împotriva Deciziei nr. 161/C din 14

martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori

și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. 39/36/2007.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că prin cererea de revizuire care formează obiectul prezentei cauze,

revizuentul R.S. a promovat "recurs efectiv" împotriva Deciziei

civile nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru

cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale Ia data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007,

prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva

Deciziei civile nr. 754, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19

octombrie 2006.

Instanța a reținut că din cerere, din

precizările, notele și concluziile scrise depuse de revizuent rezultă că

cererea de revizuire vizează Decizia civilă nr. 161/C pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, precum și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14

martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.

Față de această situație s-a reținut

că în mod eronat Curtea de Apel Brașov a apreciat că obiectul cererii de

revizuire îl reprezintă Decizia civilă nr. 754 pronunțată de Tribunalul

Constanța la data de 19 octombrie 2006.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, pentru

considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată Ia data de

31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - Dosar nr.

927/36/2013 - revizuientul R.S. a solicitat judecarea cererii de „recurs

efectiv" având ca obiect Decizia nr. 161/C din 14 martie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pronunțată în

Dosarul nr. 39/36/2007, care a fost calificată ca fiind o cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Tribunalul Brașov în mod corect a

reținut că cererea este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 161/C pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de

familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.

Înalta Curte reține că, potrivit

concluziilor scrise aflate la fila 18 din dosarul Curții de Apel Brașov,

revizuientul a solicitat desființarea Deciziei civile nr. 754 din 19 octombrie

2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca o consecință a căii de atac

declarate împotriva Deciziei civile nr. 161 din 14 martie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Constanța (prin care a fost respins ca nefondat recursul

împotriva Deciziei nr. 754 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța).

Așa fiind, cum potrivit dispozițiilor art.

323 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă Ia instanța care

a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere" și cum se

solicită a fi revizuită Decizia civilă nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori, și de familie, precum și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, competența în

soluționarea pricinii revine Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții d Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 martie 2015.