ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată Ia data de 31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, sub nr. 927/36/2013, calificată de instanță ca recurs efectiv, revizuientul R.S. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 161 din 14 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 39/36/2007 de Curtea de Apei Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin încheierea nr. 616 din 20 februarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea formulată de petentul R.S. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 927/36/2013 al Curții de Apel Constanța și a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Brașov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Prin încheierea nr. 121 C din 2 aprilie 2014 Curtea de Apei Constanța, secția I civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Brașov. Prin Decizia nr. 733/R din 16 iunie 2014 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. In puterea textului, judecătorul este obligat să califice cererea cu care este învestit chiar dacă denumirea dată de parte este una care nu ar avea corespondent în legislație sau nu este riguros formulată potrivit legii.

S-a reținut că în cauză s-a formulat o cerere de „recurs efectiv", respectiv o cale de atac împotriva Deciziei civile nr. 754/2006, a Tribunalului Constanța, revizutentul denumind cererea după formularea dată de art. 13 din Convenția de Apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. „Recursul efectiv" la care se referă revizuientul nu este sinonim cu recursul reglementat de art. 299-316 C. proc. civ., art. 13 din Convenție consacrând dreptul unei persoane ca, pe căile legale, să se poată adresa instanței judecătorești în vederea protejării drepturilor și libertăților fundamentale consacrate de Convenție. În dreptul procesual român, „recursul efectiv" la care se referă art. 13 din Convenție are corespondent în motivul de revizuire consacrat de art. 322 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapeiare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Drept urmare, „recursul efectiv" declarat de revizuient a fost calificat ca fiind o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalul Brașov.

Prin Decizia civilă nr. 891/R din 5 noiembrie 2014 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul Roșea Stelian împotriva Deciziei nr. 161/C din 14 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 39/36/2007. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin cererea de revizuire care formează obiectul prezentei cauze, revizuentul R.S.

a promovat "recurs efectiv" împotriva Deciziei civile nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale Ia data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 754, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 octombrie 2006. Instanța a reținut că din cerere, din precizările, notele și concluziile scrise depuse de revizuent rezultă că cererea de revizuire vizează Decizia civilă nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.

Față de această situație s-a reținut că în mod eronat Curtea de Apel Brașov a apreciat că obiectul cererii de revizuire îl reprezintă Decizia civilă nr. 754 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 octombrie 2006. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată Ia data de 31 octombrie 2013 la Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - Dosar nr. 927/36/2013 - revizuientul R.S.

a solicitat judecarea cererii de „recurs efectiv" având ca obiect Decizia nr. 161/C din 14 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pronunțată în Dosarul nr. 39/36/2007, care a fost calificată ca fiind o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. Tribunalul Brașov în mod corect a reținut că cererea este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 martie 2007, în Dosarul nr. 39/36/2007.

Înalta Curte reține că, potrivit concluziilor scrise aflate la fila 18 din dosarul Curții de Apel Brașov, revizuientul a solicitat desființarea Deciziei civile nr. 754 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca o consecință a căii de atac declarate împotriva Deciziei civile nr. 161 din 14 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța (prin care a fost respins ca nefondat recursul împotriva Deciziei nr. 754 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța). Așa fiind, cum potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de revizuire se îndreaptă Ia instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere" și cum se solicită a fi revizuită Decizia civilă nr. 161/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori, și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, competența în soluționarea pricinii revine Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții d Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2015.